Pribeag, Neculce

Vezi toate poeziile poetului




Sa fuga de el insusi
nici un pribeag nu poate.
(P. Cer-
na)
Aflat in pribegie, el nu putea sa scrie.
Il sfasia aleanul aflat in pribegie.
Plangea cu dor de tara in fiecare seara.
Si toata noaptea iara plangea cu dor de tara.
El nu putea sa scrie. El nu putea sa poarte
povara-nstrainarii in spate ca pe-o soarte.
El nu era ca voda, el nu-si pierduse tronul,
el nu vroia sa fie cum e cameleonul.
Voi, Dumitrasco voda, sa ma intorc. Ma lasa!
Dar te asteapta teapa, boierule, acasa.
Stiu, Doamne, dar mai bine
sa mori cu moarte dreapta
decat sa nu stii astazi
si maine ce te-asteapta
Si s-a intors Neculce la sfanta, la Moldova.
A sarutat vazduhul cu inima si slova.
Si-a pogorat in vreme, luminator sa arda,
de tara si de soarta sa nu se mai desparta.
Citesc si recitescu O sama de cuvinte ,
din viata cronicara culeg invataminte
si ma gandesc la voda, la fruntea lui stelara:
sa fi venit acasa, sa fi murit in tara!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pribeag, Neculce pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani