Singur
Vreme neroada, viata ratata.
Nu se mai scrie ca altadata.
Plumb in idee, plumb in cuvinte.
Nu se mai scrie ca inainte.
Rece de carte, rece de moarte.
Un rece salbatic de rece, o soarte.
Nici o nadejde, nici o chemare.
Soarele-apune, nu mai rasare.
Tare, de piatra painea pe masa.
Singuratatea cu dor ma apasa.
De noapte dorul, de stea tarzie.
Si nici cu dorul nu se mai scrie.
Pustie noaptea, prapastioasa.
Si viata viata era, frumoasa.
Purtam odata, purtam si nume.
Nu se mai scrie singur pe lume!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Singur de Dumitru Matcovschi
|
