ECOURILE MEMORIEI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Masinile fojgaie pe bulevadrul cu mesteceni.
Ma strecor printre cladirile dalbe, pe colina.
Caut adresa unui amic din tinerete.
Dar iata, o vaga neliniste ma cuprinde.
Aici, pe terenul de joaca al copiilor,
Unde-i nucul acesta batran, solitar,
Am venit si eu candva pe maidan,
Sa bat fundul la oina, cu batul.
O vaga neliniste, grava si neinteleasa,
Asemeni murmurului de cascade subterane.
Pe creanga nucului, ziua-n amiaza mare,
Am prins o bufnita sura, catifelata.
Se nimerise cuminte, nici gand sa fuga.
Ati prins o bufnita? aud o copilita.
Ii sfaraie calcaiele spre gangul apropiat.
Mama, un mos a prins o bufnita vie!

Din fundul curtilor cu cladiri inalte
O ploaie de ecouri: MAMA, MAMA, MAMA!
Parca zidurile au si ele ce spune,
Amintiri si doruri netalmacite.
Ati prins o bufnita? ma intreaba un pici,
Si pedaleaza in cercuri, cu sumetie.
Tata, vino o bufnita sa privesti!
Si pedaleaza mai departe, pe carare.
Navalnice ecouri: TATA, TATA, TATA!
Izbucnesc ca o liota de ciori speriate.
Ferestre zanganind, chimvale lovite,
Pasi tropotind de la etaje, pe scari.
Ati prins o bufnita, cica? ma intreaba
Bunicile, tatii, mamele toate.
Da, vreo cincizeci de ani in urma...
Aa! dezamagita, se imprastie lumea.
Amicul meu, adresa caruia o caut,
A plans atunci, cerandu-mi-o in dar.
Ce-a facut cu ea? A ucis-o?
Ar trebui sa-l intreb, daca-si mai aminteste.
Avea ochii larg deschisi, cu cearcane rosii.
Ciudata pasare! O fire-ntoarsa...
Ziua nu vede, tocmai cand vezi mai usor.
Vede doar noaptea, cand e mai greu sa vezi.