| Masinile fojgaie pe bulevadrul cu mesteceni.
 Ma strecor printre cladirile dalbe, pe colina.
 Caut adresa unui amic din tinerete.
 Dar iata, o vaga neliniste ma cuprinde.
 Aici, pe terenul de joaca al copiilor,
 Unde-i nucul acesta batran, solitar,
 Am venit si eu candva pe maidan,
 Sa bat fundul la oina, cu batul.
 O vaga neliniste, grava si neinteleasa,
 Asemeni murmurului de cascade subterane.
 Pe creanga nucului, ziua-n amiaza mare,
 Am prins o bufnita sura, catifelata.
 Se nimerise cuminte, nici gand sa fuga.
 Ati prins o bufnita? aud o copilita.
 Ii sfaraie calcaiele spre gangul apropiat.
 Mama, un mos a prins o bufnita vie!
   Din fundul curtilor cu cladiri inalteO ploaie de ecouri: MAMA, MAMA, MAMA!
 Parca zidurile au si ele ce spune,
 Amintiri si doruri netalmacite.
 Ati prins o bufnita? ma intreaba un pici,
 Si pedaleaza in cercuri, cu sumetie.
 Tata, vino o bufnita sa privesti!
 Si pedaleaza mai departe, pe carare.
 Navalnice ecouri: TATA, TATA, TATA!
 Izbucnesc ca o liota de ciori speriate.
 Ferestre zanganind, chimvale lovite,
 Pasi tropotind de la etaje, pe scari.
 Ati prins o bufnita, cica? ma intreaba
 Bunicile, tatii, mamele toate.
 Da, vreo cincizeci de ani in urma
 Aa! dezamagita, se imprastie lumea.
 Amicul meu, adresa caruia o caut,
 A plans atunci, cerandu-mi-o in dar.
 Ce-a facut cu ea? A ucis-o?
 Ar trebui sa-l intreb, daca-si mai aminteste.
 Avea ochii larg deschisi, cu cearcane rosii.
 Ciudata pasare! O fire-ntoarsa
 Ziua nu vede, tocmai cand vezi mai usor.
 Vede doar noaptea, cand e mai greu sa vezi.
 
 |