|
Mangaierea unei tinere femei
|
|
|
De ce urasti viata, tu fiica Armoniei? De ce dintr-al tau suflet nadejdea ai gonit? Care dureri ascunse, vrajmase bucuriei, A varstei nalucire si visuri ti-au rapit?
Tu n-ai desartat cupa ce inca este plina, Tu nu stii de-ti pastreaza otrava sau nectar, Dar plangi! Zefirul astfel fara cuvant suspina, Toata lacrima-n ochi-ti e un margaritar.
Eu nu voi sa adaog a ta melancolie, Sa-ti zugravesc icoana durerii omenesti, Sa desfasur in ochii-ti a mea copilarie, Ca osanda de moarte in care sa citesti.
Sa-ti arat imprejuru-mi un larg cerc de morminte, In care dorm frati, rude, parinti ce m-au iubit, Sa vezi ce e durerea, sa vezi d-aveam cuvinte,
Cand chiar de provcdinta, nevrand m-am indoit.
Sa vezi apoi in lume cumplita rautate Otravindu-mi ani, zile, chiar umbre de placeri, Sa vezi Ah! atunci numai, atunci ai vedea poate, Cate un singur suflet coprinde-n el dureri!
Lumea ma crede vesel, dar asta veselie
Nu spune-a mea gandire, nu m-arata cum sant!
E haina de podoaba, masca de bucurie,
Si mahnirea mi-e numai al inimei vesmant.
Daca nu dupa zile, ci dupa suferinte
Ni s-ar socoti varsta, stii, mare Dumnezeu -
Pentru care ani, veacuri, si lume si fiinte
Nu sunt nimic - stii singur cati ani as avea eu!
A mea credinta insa nu este inca moarta, Mangaietor tovaras ea nu m-a parasit, In umbra imi deschide a veciniciei poarta. Si negura mahnirei ades mi-a risipit.
Dar tu, carii nadejdea s-arata aurita, Tu, carii viitorul pastreaza naluciri, Cand tanara ta varsta zambeste inflorita. Cand nu ai nici o coarda a inimii izbita
De viscolele lumei si de nenorociri,
Mangaie-te, copila, si simte multumirea,
Care o-nsufla daruri ce firea ti le-a dat.
Eu cand te-ascult uit toate, uit chiar nenorocirea,
Ma aflu-n alta lume uimit si incantat.
Sunt degetele tale, in sunete-argintoase Clavirul cand rasuna, cand dulce preludezi, Destepti in al meu suflet acorduri fioroase, A patimilor stinse cenusa inviezi.
Talentul, frumusetea adesea patimeste; De soarta cea obsteasca si tu poate-o sa stii, Dar vezi dreapta natura cum te despagubeste, Glasu-ti este esenta cerestii melodii.
Desavarsitul bine nu-l poate avea pamantul: Ce mari fara talazuri, ce inimi fara chin? Omul este o taina care o stie mormantul, Femeia e un inger, viata-i un suspin.
|
|
Pune poezia Mangaierea unei tinere femei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|