| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mangaierea unei tinere femei
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Grigore Alexandrescu
|
|||
|
|
|||
| De ce urasti viata, tu fiica Armoniei? De ce dintr-al tau suflet nadejdea ai gonit? Care dureri ascunse, vrajmase bucuriei, A varstei nalucire si visuri ti-au rapit? Tu n-ai desartat cupa ce inca este plina, Tu nu stii de-ti pastreaza otrava sau nectar, Dar plangi! Zefirul astfel fara cuvant suspina, Toata lacrima-n ochi-ti e un margaritar. Eu nu voi sa adaog a ta melancolie, Sa-ti zugravesc icoana durerii omenesti, Sa desfasur in ochii-ti a mea copilarie, Ca osanda de moarte in care sa citesti. Sa-ti arat imprejuru-mi un larg cerc de morminte, In care dorm frati, rude, parinti ce m-au iubit, Sa vezi ce e durerea, sa vezi d-aveam cuvinte, Cand chiar de provcdinta, nevrand m-am indoit. Sa vezi apoi in lume cumplita rautate Otravindu-mi ani, zile, chiar umbre de placeri, Sa vezi Ah! atunci numai, atunci ai vedea poate, Cate un singur suflet coprinde-n el dureri! Lumea ma crede vesel, dar asta veselie Nu spune-a mea gandire, nu m-arata cum sant! E haina de podoaba, masca de bucurie, Si mahnirea mi-e numai al inimei vesmant. Daca nu dupa zile, ci dupa suferinte Ni s-ar socoti varsta, stii, mare Dumnezeu - Pentru care ani, veacuri, si lume si fiinte Nu sunt nimic - stii singur cati ani as avea eu! A mea credinta insa nu este inca moarta, Mangaietor tovaras ea nu m-a parasit, In umbra imi deschide a veciniciei poarta. Si negura mahnirei ades mi-a risipit. Dar tu, carii nadejdea s-arata aurita, Tu, carii viitorul pastreaza naluciri, Cand tanara ta varsta zambeste inflorita. Cand nu ai nici o coarda a inimii izbita De viscolele lumei si de nenorociri, Mangaie-te, copila, si simte multumirea, Care o-nsufla daruri ce firea ti le-a dat. Eu cand te-ascult uit toate, uit chiar nenorocirea, Ma aflu-n alta lume uimit si incantat. Sunt degetele tale, in sunete-argintoase Clavirul cand rasuna, cand dulce preludezi, Destepti in al meu suflet acorduri fioroase, A patimilor stinse cenusa inviezi. Talentul, frumusetea adesea patimeste; De soarta cea obsteasca si tu poate-o sa stii, Dar vezi dreapta natura cum te despagubeste, Glasu-ti este esenta cerestii melodii. Desavarsitul bine nu-l poate avea pamantul: Ce mari fara talazuri, ce inimi fara chin? Omul este o taina care o stie mormantul, Femeia e un inger, viata-i un suspin. |
|||
Pune poezia Mangaierea unei tinere femei pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |