DRUM DE SEARA
Ti-aduci aminte seara de sub munte
In tara ce priveste catre Jiu?
Catapeteasma culmilor carunte
Purta chenar de aur stacojiu.
Mestecenii cei albi veneau in palcuri
De lumanari cu sfesnice de-argint;
Soborul stelelor citea cu talcuri
Adanci, in Stranele de margarint.
Si cum treceam pribegi cu toamna-n tara,
Ardeau mestecenii frunzisul rar
Si-l daruiau in lacrime de ceara
Topite-n pacea mare de altar;
Plesuvii munti ingenuncheau in zare
Truditi de mers ca peregrini batrani.
Mataniile de oi coboratoare
Se desirau in drumul de la stani.
Bisericile vechi, purtand potcapul
Monahilor pe turla lor de lemn,
Blagosloveau; troitele cu capul
Atator sfinti uitati ne faceau semn.
Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trasura,
Ne-am dus — pagani grabiti — spre
Polovraci:
De pretutindeni ne-arata padurea
Copaci schimonositi ca niste — draci.
Autor: Ion Pillat
Poezia DRUM DE SEARA de Ion Pillat
|
