| Ti-aduci aminte seara de sub munte
 In tara ce priveste catre Jiu?
 Catapeteasma culmilor carunte
 Purta chenar de aur stacojiu.
 Mestecenii cei albi veneau in palcuri
 De lumanari cu sfesnice de-argint;
 Soborul stelelor citea cu talcuri
 Adanci, in Stranele de margarint.
 Si cum treceam pribegi cu toamna-n tara,
 Ardeau mestecenii frunzisul rar
 Si-l daruiau in lacrime de ceara
 Topite-n pacea mare de altar;
 Plesuvii munti ingenuncheau in zare
 Truditi de mers ca peregrini batrani.
 Mataniile de oi coboratoare
 Se desirau in drumul de la stani.
 Bisericile vechi, purtand potcapul
 Monahilor pe turla lor de lemn,
 Blagosloveau; troitele cu capul
 Atator sfinti uitati ne faceau semn.
 Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trasura,
 Ne-am dus — pagani grabiti — spre
 
 
 Polovraci:
 De pretutindeni ne-arata padurea
 Copaci schimonositi ca niste — draci.
 
 |