| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Inger si demon
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Noaptea-n Doma intristata, prin lumini ingalbenite A facliilor de ceara care ard langa altare - Pe cand bolta-n fundul Domei sta intunecoasa, mare, Nepatrunsa de-ochii roaii de pe mucuri ostenite, In biserica pustie, langa arcul in parete, Genuncheata sta pe trepte o copila ca un inger; Pe-a altarului icoana in de raze roaii frangeri, Palidasimohorata Maica Domnului se vede. O faclie e infipta intr-un stalp de piatra sura; Lucii picaturi de smoala la pamant cad sfaraind ai cununi de flori uscate faaaiesc amirosind a-a copilei rugaciune tainic aopotit murmura. Cufundat in intuneric, lang-o cruce marmurita, Intr-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza, Coatele pe braaul crucii le destindesile-aaaza, Ochii cufundaai in capu-i, fruntea trista ai-ncreaita. ai barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece, Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei braa alb; Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb Bland o raza mai arunca ce peste-a lui faaa trece. Ea un inger ce se roaga - El un demon ce viseaza; Ea o inima de aur - El un suflet apostat; El , in umbra lui fatala, sta-ndaratnic razemat - La picioarele Madonei, trista, sfanta, Ea vegheaza. Pe un mur inaltsirece de o marmura curata, Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina, Se rasfrange ca-n oglinda a copilei umbra plina - Umbra ei, ce casidansa sta in ruga-ngenuncheata. Ce-ai lipseate oare aie, blond copil cu-a ta marire, Cu de marmur-alba faaasicu manile de ceara, Val - o negura diafana mestecata-n stele; - clara E privirea-ai inocenta sub a genelor umbrire; Ce-ai lipseate sa fii inger - aripi lungisiconstelate. Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se intinde? Doua umbre de aripe ce se miaca tremurande, Doua aripe de umbra catra ceruri ridicate. O, nu-i umbra ei aceea - este ingeru-i de paza; Langa marmura cea alba vad fiinaa-i aeriana. Peste viaaa-i inocenta, viaaa lui cea santa plana, Langa dansa el se roaga, langa ea ingenuncheaza. Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un inger este, Insa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfinaiai de-a omenirii rugaciuni indelungate Vad aripile-i diafaneside dansele dau veste. Te iubesc! - era sa strige demonul in a lui noapte, Dara umbra-naripata a lui buze le inmoaie; Nu spre-amor - spre-nchinaciune el genunchii-ai incovoaie ai asculta dus din lume a ei dulcisitimizi aoapte. .. Ea? - O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele, Trece-n lume fericita, inger, regesifemeie; El? - rascoala in popoare a distrugerii scanteie ai in inimi pustiite samana gandiri rebele. Desparaiai de-a vieaii valuri, intre elsiintre dansa Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor, Cateodat' - deai arare - se-ntalnesc,siochii lor Se privesc, par a se soarbe in dorinaa lor aprinsa. Ochii ei cei mari, albaatri, de blandeae dulcisimoi, Ce adanc patrund in ochii lui cei negri furtunoai! ai pe faaa lui cea slaba trece-uaor un nour roa - Se iubescsice departe sunt deolalta amandoi! A venit un rege palid,sicoroana sa antica, Grea de gloriisiputere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus ai in mana-i insceptrata, mana ei ingusta, mica. Dara nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise, Muta inima in pieptu-i, mana ei trasa-ndarat. In a sufletului taina, ea iubea. Clarsiincet Se ivea faaa de demon fecioreatile ei vise. Ea-l vedea miacand poporul cu idei reci, indrazneae; Ce puternic e - gandi ea, cu-amoroasa dulce spaima; El prezentul il rascoala cu-a gandirilor lui faima Contra tot ce gramadira veacuri lungisifrunai mareae. El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfaaoara In stindardul roasifruntea-i aspra-adanca, increaita, Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita, Ochii fulgerausivorba-i trezea furia vulgara. Pe-un pat sarac asuda intr-o lunga agonie Tanarul. O lampa-ntinde limb-avarasisubaire, Sfaraind in aer bolnav. - Nimeni nu-i atie de atire, Nimeni soartea-i n-o-mblanzeate, nimeni fruntea nu-i mangaie. Ah! acele ganduri toate indreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbracate Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s indreptate Contra inimii murinde, sufletul vor sa-i sugrume! A muri fara speranaa! Cine atie-amaraciunea Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te simai neliber, mic, Sa vezi marile-aspiraaii ca-s reduse la nimic, Ca domnesc in lume rele caror nu te poai opune, C-opunandu-te la ele, tu viaaa-ai risipeati - ai cand mori sa vezi ca-n lume vieauit-ai in zadar: O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putinaa. Simai ca nimica nu eati ai acele ganduri negre mai nici a muri nu-l lasa. Cum a intrat el in viaaa! Cat amor de dreptsibine, Cata sincera fraaie adusese el cu sine! ai rasplata? - Amararea, care sufletu-i apasa. Dar prin negurile negre, care ochii ii acopar, Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui inger, Se aaaza lin pe patu-i; ochii lui orbiai de plangeri Ea-i saruta. - De pe danaii negurile se descopar Este Ea . C-o mulaamire adanca, nemaisimaita, El in ochii ei se uita. - Mandra-i de induioaere; Ceasul ultim ii impaca toata viaaa-i de durere; Ah! aopteate el pe moarte - cine eati ghicesc, iubita. Am urmat pamantul ista, vremea mea, viaaa, poporul Cu gandirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis Pre un inger sa ma-mpace, ai-mpacarea-i e amorul. |
|||
Pune poezia Inger si demon pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
