Inger si demon

Vezi toate poeziile poetului



Noaptea-n Doma intristata, prin lumini ingalbenite
A facliilor de ceara care ard langa altare -
Pe cand bolta-n fundul Domei sta intunecoasa, mare,
Nepatrunsa de-ochii roaii de pe mucuri ostenite,

In biserica pustie, langa arcul in parete,
Genuncheata sta pe trepte o copila ca un inger;
Pe-a altarului icoana in de raze roaii frangeri,
Palidasimohorata Maica Domnului se vede.

O faclie e infipta intr-un stalp de piatra sura;
Lucii picaturi de smoala la pamant cad sfaraind
ai cununi de flori uscate faaaiesc amirosind
a-a copilei rugaciune tainic aopotit murmura.

Cufundat in intuneric, lang-o cruce marmurita,
Intr-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe braaul crucii le destindesile-aaaza,
Ochii cufundaai in capu-i, fruntea trista ai-ncreaita.

ai barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei braa alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb
Bland o raza mai arunca ce peste-a lui faaa trece.

Ea un inger ce se roaga - El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet apostat;
El , in umbra lui fatala, sta-ndaratnic razemat -
La picioarele Madonei, trista, sfanta, Ea vegheaza.

Pe un mur inaltsirece de o marmura curata,
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrange ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce casidansa sta in ruga-ngenuncheata.

Ce-ai lipseate oare aie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba faaasicu manile de ceara,
Val - o negura diafana mestecata-n stele; - clara
E privirea-ai inocenta sub a genelor umbrire;

Ce-ai lipseate sa fii inger - aripi lungisiconstelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se intinde?
Doua umbre de aripe ce se miaca tremurande,
Doua aripe de umbra catra ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea - este ingeru-i de paza;
Langa marmura cea alba vad fiinaa-i aeriana.
Peste viaaa-i inocenta, viaaa lui cea santa plana,
Langa dansa el se roaga, langa ea ingenuncheaza.



Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un inger este,
Insa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfinaiai de-a omenirii rugaciuni indelungate
Vad aripile-i diafaneside dansele dau veste.

Te iubesc! - era sa strige demonul in a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le inmoaie;
Nu spre-amor - spre-nchinaciune el genunchii-ai incovoaie
ai asculta dus din lume a ei dulcisitimizi aoapte.

..

Ea? - O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, inger, regesifemeie;
El? - rascoala in popoare a distrugerii scanteie
ai in inimi pustiite samana gandiri rebele.

Desparaiai de-a vieaii valuri, intre elsiintre dansa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Cateodat' - deai arare - se-ntalnesc,siochii lor
Se privesc, par a se soarbe in dorinaa lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albaatri, de blandeae dulcisimoi,
Ce adanc patrund in ochii lui cei negri furtunoai!
ai pe faaa lui cea slaba trece-uaor un nour roa -
Se iubescsice departe sunt deolalta amandoi!

A venit un rege palid,sicoroana sa antica,
Grea de gloriisiputere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
ai in mana-i insceptrata, mana ei ingusta, mica.

Dara nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima in pieptu-i, mana ei trasa-ndarat.
In a sufletului taina, ea iubea. Clarsiincet
Se ivea faaa de demon fecioreatile ei vise.

Ea-l vedea miacand poporul cu idei reci, indrazneae;
Ce puternic e - gandi ea, cu-amoroasa dulce spaima;
El prezentul il rascoala cu-a gandirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungisifrunai mareae.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfaaoara
In stindardul roasifruntea-i aspra-adanca, increaita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerausivorba-i trezea furia vulgara.



Pe-un pat sarac asuda intr-o lunga agonie
Tanarul. O lampa-ntinde limb-avarasisubaire,
Sfaraind in aer bolnav. - Nimeni nu-i atie de atire,
Nimeni soartea-i n-o-mblanzeate, nimeni fruntea nu-i mangaie.

Ah! acele ganduri toate indreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s indreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor sa-i sugrume!

A muri fara speranaa! Cine atie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te simai neliber, mic,
Sa vezi marile-aspiraaii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc in lume rele caror nu te poai opune,

C-opunandu-te la ele, tu viaaa-ai risipeati -
ai cand mori sa vezi ca-n lume vieauit-ai in zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinaa. Simai ca nimica nu eati

ai acele ganduri negre mai nici a muri nu-l lasa.
Cum a intrat el in viaaa! Cat amor de dreptsibine,
Cata sincera fraaie adusese el cu sine!
ai rasplata? - Amararea, care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii ii acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui inger,
Se aaaza lin pe patu-i; ochii lui orbiai de plangeri
Ea-i saruta. - De pe danaii negurile se descopar

Este Ea . C-o mulaamire adanca, nemaisimaita,
El in ochii ei se uita. - Mandra-i de induioaere;
Ceasul ultim ii impaca toata viaaa-i de durere;
Ah! aopteate el pe moarte - cine eati ghicesc, iubita.

Am urmat pamantul ista, vremea mea, viaaa, poporul
Cu gandirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pre un inger sa ma-mpace, ai-mpacarea-i e amorul.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Inger si demon pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani