Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Stefan Petică
(1877 - 1904)

7 Poezii
1 Cantece

Poezia de azi

Unei scriitoare fecunde
de Cincinat Pavelescu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




Luceafarul

Vezi toate poeziile poetului


Referate / Comentarii

A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata.
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
asteapta.
Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Ii vede azi, il vede maini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamani,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visand ale ei tample,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Si cat de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cand ea o sa-i apara.
*
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesand cu recile-i scantei
O mreaja de vapaie.
Si cand in pat se-ntinde drept
Copila sa se culce,
I-atinge mainile pe piept
I-nchide geana dulce;
Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batand inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suras,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adanc in vis
De suflet sa se prinda.

De ce nu vii tu? Vina!
Si viata-mi lumineaza!
Se cufunda in mare;
Un mandru tanar creste.
Incununat cu trestii.

Iar ea vorbind cu el in somn,
Oftand din greu suspina:
— O, dulce-al noptii mele domn,
Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Si tine-n mana un toiag
Parea un tanar voievod
Cu par de aur moale,
Un vanat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Ce scanteie-n afara.
Si m-am nascut din ape.
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara —
Un mort frumos cu ochii vii
— Din sfera mea venii cu greu
Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca in camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am coborat cu-al meu senin
O, vin’! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt de sus,
Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
— O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata.
*
Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el in somn
Aminte sa-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:
— Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mandru chip se-ncheaga;

Scaldat in foc de soare.
Si palid e la fata;
Si pline de-ntuneric.
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind in adevar
Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ganditor
Dar ochii mari si minunati
Lucesc adanc himeric,
Ca doua patimi fara sat
— Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin’, odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa
Eu sunt de sus,
O, vin’, in parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mandra decat ele.

— O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.
— Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?
— Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe —
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar daca vrei cu crezamant
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamant,
Fii muritor ca mine.
— Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cat te iubesc de tare;

Ci voi sa ma dezlege.
Pierind mai multe zile.
Mesenilor la masa,
Dar indraznet cu ochii,

Da, ma voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Si se tot duce S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
*
In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce umple cupele cu vin
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza panditor
Privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se facu
Si mandra, arz-o focul;
Ei, Catalin, acu-i acu
Ca sa-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
— Da’ ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t’ de-ti vezi de treaba.
— Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe ganduri totdeauna,
Sa razi mai bine si sa-mi dai
O gura, numai una.
— Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe —
O, de din cer
M-a prins un dor de moarte.
— Daca nu stii, ti-as arata
Din bob in bob amorul,
Ci numai nu te mania,
Ci stai cu binisorul.
Cum vanatoru-ntinde-n crang
La pasarele latul,
Cand ti-oi intinde bratul stang
Sa ma cuprinzi cu bratul;
Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramaie
De te inalt de subsuori
Te-nalta din calcaie;

Tu iarasi ma saruta.
Mai nu vrea, mai se lasa,
Singuratatii marii;

Cand fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramai cu fata,
Sa ne privim nesatios
Si dulce toata viata;
Si ca sa-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Cand sarutandu-te ma-nclin,
Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Si-i zice-ncet: — Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine
Dar un luceafar, rasarit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Si tainic genele le plec,
Caci mi le umple plansul
Cand ale apei valuri trec
Calatorind spre dansul;

Luceste c-un amor nespus,
Durerea sa-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca sa nu-l pot ajunge.
Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte
In veci il voi iubi si-n veci
Va ramanea departe
De-aceea zilele imi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfant
Ce nu-l mai pot pricepe.
— Tu esti copila, asta e
Hai s-om fugi in lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume,
Caci amandoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de parinti
Si visul de luceferi.
*
Porni . Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atatea clipe.

Ratacitor prin ele.
Cum izvorau lumine;
Pan’ piere totul, totul;
Din goluri a se naste.
Uitarii celei oarbe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele —
Parea un fulger ne’ntrerupt
Si din a chaosului vai
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentai,
Cum izvorand il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul
El zboara, gand purtat de dor,
Caci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca in zadar
Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adanc asemene
— De greul negrei vecinicii,
Parinte, ma dezleaga
Si laudat pe veci sa fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi in schimb
O ora de iubire
Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos
Si din repaos m-am nascut,
Mi-e sete de repaos.
— Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Tu vrei un om sa te socoti,
Cu ei sa te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vant
Deserte idealuri —
Cand valuri afla un mormant,
Rasar in umbra valuri;

Si nu cunoastem moarte.
S-aprinde iarasi soare;
Si mor spre a se naste.
Sa-ti dau intelepciune?
Si insulele-n mare?

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Din sanul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
Parand pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Caci toti se nasc spre a muri
Iar tu, Hyperion, ramai
Oriunde ai apune
Cere-mi cuvantul meu dentai —
Vrei sa dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cantare
Sa se ia muntii cu paduri
Vrei poate-n fapta sa arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamantul in bucati
Sa-l faci imparatie.

Iti dau catarg langa catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamantu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate
Si pentru cine vrei sa mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pamant ratacitor
Si vezi ce te asteapta.
*
In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.
Caci este sara-n asfintit
Si noaptea o sa-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurand din apa
Si umple cu-ale ei scantei
Cararile din cranguri.
Sub sirul lung de mandri tei
Sedeau doi tineri singuri:
— O, lasa-mi capul meu pe san,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Pe noaptea mea de patimi.
Si visul meu din urma.
Si ea l-a prins in brate
Cu plete lungi, balaie.
Dorintele-i increde:

Cu farmecul luminii reci
Gandirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Si de asupra mea ramai
Durerea mea de-o curma,
Caci esti iubirea mea dentai
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata:
Abia un brat pe gat i-a pus
Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
. Si-ncetisor
— Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n codru si in gand,
Norocu-mi lumineaza!

El tremura ca alte dati —
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
— Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Luceafarul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani