O calarire în zori
A noptii gigantica umbra usoara,
Purtata de vant,
Se-ncovoaie tainic, se leagana, zboara
Din aripi batand.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsa din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor san;
Raspande suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Si Chloris din roze isi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar raul suspina de blanda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde rasfrange-n tacere
Fantastic purpur;
Si pasarea canta suspine-imitanda
Un cantec de-amor,
Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda
La plansu-i de dor.
Pe camp se vad doua fiinte usoare
Saltande pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutura-n boare
Subtire voal;
Ca Eol, ce zboara prin valuri si tipa,
Fugarul usor
Necheaza, s-arunca de spinteca-n pripa
Al negurei flor,
O dalba fecioara adoarme pe sanul
De-un june frumos,
Astfel cum dormita oftarea, suspinul
In cantul duios;
Iar talia-i nalta, gingasa, subtire
Se mladie-n vant,
Si negrele-i bucle ondoala-n zefire,
Sclipesc fluturand.
I-adoarme pe sanu-i, se leagana-n brate
In tandre visari;
Pe cand ca profume pe blanda ei fata
Plutesc sarutari.
Iar aeru-n munte, in vale vibreaza
De tainici oftari;
Caci junele astfel din pieptu-i ofteaza
In dalbe cantari:
“Ah! asculta, mandrulita,
Dragulita,
Soapta-mi blanda de amor,
Sa-ti cant dulce, dulce tainic,
Cantul jalnic
Ce-ti cantam adeseori.
De-ai fi, draga, zefir dulce,
Care duce
Cu-al sau murmur frunze, flori,
As fi frunza, as fi floare.
As zburare
Pe-al tau san gemand de dor;
De-ai fi noapte,-as fi lumina,
Blanda, lina,
Te-as cuprinde c-un suspin;
Si in nunta de iubire,
In unire,
Naste-am zorii de rubin;
De-as fi, mandra, rausorul,
Care dorul
Si-l confie campului,
Ti-as spala c-o sarutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sanului!”
Ca Eol, ce zboara prin valuri si tipa,
Fugarul usor
Necheaza, s-arunca de spinteca-n pripa
Al negurei flor;
Vergina il strange pe-amantu-i mai tare
La sanu-i de crin,
Si fata-si ascunde l-a lui sarutare
In par ebenin.
Iar Eco isi rade de blandele plangeri,
De junii amanti,
Si raul repeta ca cantul de ingeri
In repede dant:
“De-as fi, mandra, rausorul,
Care dorul
Si-l confie campului,
Ti-as spala c-o sarutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sanului!”
Autor: Mihai Eminescu
Poezia O calarire în zori de Mihai Eminescu
|
