Poem singur
de Nicolae Macovei e tarziu si fereastra emana ecouri din alte lumi se sting ramurile de lumina deschid brusc dulapul cautand o haina convenabila ce stiu eu despre zdrente ? isi cauta lazile de sarbatoare ? imprejurul meu tacerea e un alfabet stravechi poemele se scriu singure si in aceasta emotie din plex incepe si piere lumea cerul e un caiet dictando uitat pe acoperisuri vecinii imi daruiesc fotografiile de la nunta
trecatorii alearga spre bariera inventam ore noi pentru a exersa iubirea dar nimic nu e ca la inceput privirile reverberate de pereti se recunosc tot mai greu tip scurt sa ma linistesc ziua arde ca un ziar cine spune ca nu traim pana la capat ?
Crezi ca ceva ne lipseste? Adauga comentariul si incercam sa te ajutam. Esti satisfacut de calitarea acestuei poezii? Apreciem aprecierile tale.
Nume (obligatoriu): Email (obligatoriu, nu va fi publicat): Site URL (optional): Comentariile tale: (NO HTML)