Seara
de Nicolae Macovei nu se mai disting contururile prin fereastra inainteaza tacerea ating cu degetele luciul mesei foile cartii abia se misca aprind un betisor din santal in cinstea unei sarbatori care vine foarte lent clipele plutesc atotputernice nesfarsite libere invizibile apas pe tastatura computerului si citesc: hgusa esenta universului imobil asa ascultam probabil mereu inima lumii
si lasam usile noptii deschise pentru aerisire asa suntem aproape unii de alti fara nici un pericol ma asez in centrul camerei pe un scaun mai am putin timp
Crezi ca ceva ne lipseste? Adauga comentariul si incercam sa te ajutam. Esti satisfacut de calitarea acestuei poezii? Apreciem aprecierile tale.
Nume (obligatoriu): Email (obligatoriu, nu va fi publicat): Site URL (optional): Comentariile tale: (NO HTML)