Seara

de Nicolae Macovei
 
nu se mai disting contururile
 
prin fereastra inainteaza tacerea
ating cu degetele luciul mesei
foile cartii abia se misca
aprind un betisor din santal
in cinstea unei sarbatori
                care vine foarte lent
 
clipele plutesc atotputernice
                 nesfarsite
                 libere
                 invizibile
 
apas pe tastatura computerului
                si citesc: hgusa
esenta universului imobil
 
asa ascultam probabil mereu
                inima lumii

si lasam usile noptii deschise
                pentru aerisire
 
asa suntem aproape unii de alti
                fara nici un pericol
 
ma asez in centrul camerei
                pe un scaun
 
mai am putin timp