GLORIA IERBII
Mi se icone=te palma
c`nd culc pe ea un fir de iarba
al mo=iilor mele. L-a semanat
strabunica, straluminata
=i l-a cosit =i treierat cu caii
strabunicul, intunecatul.
Adica
nu se mai coace p`ine, din iarba?
Daca-i a=a, morarule de spice mecanice
inchina-te cu degetele toate
in fa a degetelor celor cinci
ale m`inii ce-a zidit int`iul
fir de iarba,
l-a dulgherit, l-a dat cu var,
l-a zugravit =i t`rnosit
=i-apoi sub pragul lui cel firav
s-a pus sa doarma!
Cu din ii
i i citesc, biserica de iarba, sfin ii.
Si ca =i tine iarba lucinda ca r`ul
rasar
=i ma corcesc cu gr`ul
de parca fiin a mi s-ar imparechea
cu, ara mea,
dumneata.
Autor: Tomozei Gheorghe
Poezia GLORIA IERBII de Tomozei Gheorghe
|
