UCIDEREA CUVINTELOR
M-a= vrea un irod al cuvintelor,
le-a= trece g`turile de miel prin sabie
le-a= fr`nge greabanul suav cu biciul,
=i le-a= ineca in lapte. A= dob`ndi lini=tea,
nu le-a= mai =ti p`ndind in preajma.
Va spun: ele, cuvintele sunt lacustele,
sunt ploile cu broa=te, ninsorile cu s`nge,
sunt ar`na ce ni se-ncheaga pe chip.
De-a= trai macar o ora fara cuvinte!
dar e zadarnic, ele sunt ca furnicile ro=ii
str`nse pe bucata de p`ine ce-o duci la gura,
sunt greierii pe care-i inghi i
odata cu apa... O, c`te cuvinte le-am m`ncat,
=i c`te-am baut, c`te imi curg prin ochi, in somn,
c`te imi saruta, inaintea buzelor mele, femeia
=i, vai, c`te ma incoroneaza
umpl`ndu-mi ograda cu bastarzi,
devast`ndu-mi v`rsta =i cheltuindu-mi
cu neru=inare, speran a...
Chiar daca inaintea lor ingenunchez,
chiar daca ma tocmesc sluga la cuvinte
=i le cresc dobitoacele nevazute,
ele nu ma iarta,
tot nu ma iarta,
ma despart de umbra =i ma alunga-n calea
unui cuv`nt suprem. El, Infrico=atorul
ma-nchide in arena cu tigri a singurata ii
p`na c`nd trupul meu spart
incepe, ins`ngerat, sa c`nte.
Le g`ndesc pedepsele. Vreau sa le spintec
adora ii calai ai cur ii mele, Breugel =i Bosch,
coastele plap`nde sa li le rupa,
sa le treiere cu corabii =i cu infometa ii ulii!
Trebuie, pentru ca mi-e frica de cuvinte,
frica de tot ce se umple cu ele,
=i de tot ce se gole=te de ele,
pentru ca mi-e frica de mine!
Autor: Tomozei Gheorghe
Poezia UCIDEREA CUVINTELOR de Tomozei Gheorghe
|
