HELADA

Nu te-am vazut aievea Mi-a inca barbari ochii
Pe treptele cu piepturi balana n-am urcat,
N-am lepadat sub dafini cojocul asprei Dochii,
Dardaca esti, Helada, asa cum te-am visat,

Cu soarele de-a pururi incinse-n cuunie,
Demarmora severa, de foc si avant,
Prin horbota de golfuri cu apamicsunie
Azurul, marea, dorul se tes si-ti fac vestmant.

Chenare de ciclade te-nconjoara, unica
Pe zarea de zambila te-ntrezaresc prin pini
Cand iti azvarli amurguri de vin peste tunica
Si beau centauri aur in piscuri de lumini.

Langa fantani cu suflet si buze de racoare
Ma-ntampina la umbra pastorii tai frumosi
Si ma primesc deodata m arete, in picioare,
Tacute-areopaguri de sombri chiparosi.

Ogoarele de statui rodesc adanc si-acuma,
Si hore de coloane, coline rand la rand,
Dezastrele divine ti-nsamantara huma
Sub arsite inalte in lungi amiezi de gand.

Imens troian de arta Acropole sclipeste
Ce viscole de geniu suflara-acolo-n ses
De-au strans nameti de blocuri, cladind dumnezeieste
Si-au cetluit lucrarea cu vesnic inteles?

Stafia nemuririi in orice colt tresalta,
Din gropi in loc de oase, cu tragic zambet pur
Ies pietre descantate cu maini de vis si dalta:
Eternitate alba inchisa-ntr-un contur.

Dar de pe umeri noapte-ti culege porumbeii
Si scutul ei de stele sta sus peste vieti.
Cu limpezi sani din care au supt in leagan zeii,
Tu dormi pe zacaminte intregi de frumuseti.

Cum as muri in tine! Ia-mi pasii reci si du-mi-i
Senini la prora vremii peste genuni trecuti,
Eroii tai la gura duc buciumile lumii:
' Destinul nu e carja, ci palos, sa te-ascuti!'