L-au azvrlit din nava ce sovaia sub marfa,
Dintre poveri poetul li s-a parut mai greu.
Dar l-a primit adancul domesticit de harfa.
Inaltele primejdii te-apropie de zeu.
Lungi lunecari in haul launtricelor cresteri
Si ochiul fara pleoapa in afunzimi deschis.
Cu focul pus in lanturi, azurul strans in pesteri
Dorm stancile vietii pe temelii de vis.
Intoarceri fabuloase din orizont de veghe
Si triplul cer al orei arzand ca un destin,
Condorii inspirarii cu aripa de-o leghe
Rotesc flamanzi in urma strunitului delfin:
Nu-i mai hraneste prada ce joaca-n mreaja spumii,
Nici cantatoarea carne-a batranelor minuni,
Pandesc leviatanul ascuns pe fundul lumii,
Vuind de preozodia eternelor genuni.