MÂNTUIRE

Lui N. I. Herescu

La temelia lumii minunea doarme inca
Mereu ma-ncercuieste un orizont de dur.
Pe-un fraged tarm de sunet apas o umbr-adanca,
Vad aurora mortii pe-un munte viitor

Ce greu sa treci din carne iar in eternitate!
Un continent de suflet s-afunda in uitare,
Dar altele din sange ies noi si-nfierbantate,
Tiparele durerii s-abat pe fiecare.

Fara liman m-arunca la capetele firii
Launtricel e mele cumplite departari,
Crnd tropicul iubirii cu jungla de visari,
Cand dincolo de cercul polar al amintirii

Trec veacurile cete cu fruntile in tiona.
Ramane-n mani viata ca zdrente de tristete,
Cat nu vom smulge vremea din noi cu radacina,
Nu este mantuire decat prin frumusete.