M-apropii de sfarsit ca de o primavara.
De dincolo de anii incheiati zaplazuri
Din zambetul gradinilor eterne
Mijeste-abia prin negura mea fereastra
Ca presimtirea unei mari arome,
E cea mai dulce veste-n zvonul iernii,
Un palid is, un feciorelnic miros
Din nevazutul mugurilor vesnici.
Cu narile-atintite-n slava,
Jos fiara sufletului te-a simtit, si iata
Cum inaintea tuturor flamanda
Peste intinderea inghetului din urma
Adulmeca-aurorilor miresmei tale:
M-apropii de sfarsit ca de o primavara.
|