OBOSEALA ANULUI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

De unde vine aboseala anului?
Din raul cu ape obosite de mori,
Din vantul cu duhul ostenit de flori,
Din suferinta-nvartita in inimi de-atatea ori!

Oboseala ce-n coapse o port ar putea
sa fie totusi numai a mea.
O simt in pas si in ochi, subt pleoape,
cum dincol-o simt in cetiru si-n ape.

Sau, poate, vrajit sunt de Greul-Pamantului.
El, din strafund, ca un descantec, ce lesne
poate sa toarne oricand geologicul plumb
in suflet si-n glezne!

Vine-oboseala aceasta din faptul c-am indurat
pustiirea fara de seaman a unui poem,
in care suferinlele omului gem,
si care nici unul din zbuciume nu mi-a-mpacat?

Ce oboseala in toate. In padurea de brad,
printre ferigi, unde strabat si unde cad,
ma patrund in fata muntelui nalt si a stancilor
de oboseala, in straturi, a varstelor.

Cuprinsu-m-a oare, in miezu-i, un strop urias si amar,
ambra-lumina, rasina de chihlirnbar,
ce altadata-nchidea pentru totdeauna in sine,
din zboruri rapusi, cu aripi intinse, fluturi, albine?

a1951-1957i