PSIHANALIZA

Mereu visez razboaie, si-n somn, parca ranita,
Necontenit o mana pe spada mi s-abate.
Ce dragoste-n adancuri mocneste surghiunita
Si-ascunsa in simboluri potrivnice se zbate?

Peste fantani de vise cu ape tulburate
Ma plec si-i cat, in tandari de reci vedenii, chipul
Fug lung la fund cu spaima obarsi de pacate
Si semne ratacite isi spulbera nisipul.

Simt megies cu carnea un tarm de suflet unde
Sta neingaaduita o taina Mi-e straina?
In inima-mi bat umbre, si tremurari de unde
Mi-aduc doar vesti intoarse, de-o dragoste haina.

Scol noaptea ca pe-o roaba, o-ntreb si puns-o bata;
Prefir zadarnic somnul cu ascutimi ce-l taie.
Mereu necunoscuta sta marea exilata,
Destainuita-n vise cu ranisi cu razboaie.