Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































de la minus la plus infinit

Vezi toate poeziile din albumul incognito


as fi vrut sa spun ca lumea doarme cu vise frumoase, iubitule
nu e asa o multime de ochi se inchid altii nu
privesc te privesc ne privesc fac disectii pana la organele pompatoare de sange pe care ei doar asta le vor
cum dor toate distantele astea
iti amintesti

tu erai cel care dadea lectii profesorilor priveai calm tabla negra explicai plus infinitul
stapaneai panica imbratisata intre minus si plus ce perfect echilibrati eram intre
ingandurati ne-am dus mai departe aveam lumi de cucerit de pus la picioare
am urcat tot felul de trepte, precis, matematic
nu am zburat niciodata
am ramas insensibili la zbor
pana cand


ne-am plimbat victoria prin multime
nu oricare multime
ei erau profesionistii
pe drumuri paralele treceam invers


pe coluare de marmura largi
ce importanti suntem azi, iubitule

lumina artificiala costum si cravata tu in costum si cravata
nu putem vorbi e un perete de sticla-ntre noi rece ne privim rece trecem
nici o tresarire nimic doar
privirile intoarse peste umar in urma
doua secunde
as vrea sa-ti spun ca ceva nu este cum trebuie
ca undeva s-a gresit mult prea mult ca deciziile sunt uneori lente condamnari
la tacere chiar la tacerea de tot

nu pot
in doua secunde


marmura sticla neon pantofi scumpi tocuri ranind tacerile ritmic port
invizibil catuse am rani sangerand invizibil
lovesc peretii de sticla in aer nu vede nimeni pluteste sangele floare lichefiindu-se rosu-n montura de cristal albastriu
respir adanc nu nu a vazut nimeni sterg urmele
sterg urmele

frisonez ma ploua distructiv cu acizi de singuratate ploaia asta ca un dus interminabil dintr-un film horror
dincolo de perdea pustietatea si un cutit

am auzit in ultimul timp de tot felul de morti de sinuciderea doamnei profesoare ramase in drum
somerul s-a imbolnavit de plamani
cineva si-a dat foc
si teancul de acte pe care le-ai aruncat
ei si-au mijit ochii si cateva clipe lumea a fost un landscape
tivit de gene banuitoare
asta nu mai e omul nostru

s-a dat la stiri ca nu mai scrii condamnari la moarte
si ce ciudat suna vocea ta
"ai grija ce acte semnezi"
am stat mult timp cu receptorul in mana
ploua
ca in ziua intai a potopului


de ei nu poti fugi, stii..
garile ne dau doar iluzia asta visul ca te poti pierde
ca ceva te astepta si acolo te duci in sfarsit trebuie nu mai amani
eu nu mai aman urasc salile de asteptare nu mai pot sa astept
am sa iau primul tren, iubitule, am sa cutreier toate vagoanele
pana voi gasi locul acela cu ferestra spre aer
e noapte o dara de lumina nesfarsita in noapte
eu si trenul meu personal


mi-e teama cand intri
tac ridic mainile incet nu simt ziduri
mainile tale cercetand mainile mele
"cine ti-a facut asta?"
nu ma doare
acum nu ma mai doare

controlorul nu intelege cere biletele la control mi-e sila il mintim trebuie
nu intelege nu poate
in trenul acesta foarte personal el
e singurul care nu are ce cauta



de ei nu poti fugi, iubitule
ei vor carne si sange ei inteleg cel putin la fel de bine ca tine cum este cu minus si plus infinitul
doar ca ei cer totul
acum si aici
ei stiu ca urmeaza a doua zi a potopului
apoi a treia zi
si celelalte
ei sunt cei ce le programeaza urmarind ironic tresaririle omenirii in somn
cand are cosmaruri

ne privesc surazand cineva a tradat
intotdeauna sunt ochi ce urmaresc si tradeaza
trebuie sa fim la fel de ironici si reci mai reci mai ironici ca ei
trebuie!
pe coluarul de marmura trec o multime de oameni
toti foarte importanti ne ignora ne deplasam in sens invers
te vad in costum fara cravata
mi-am desfacut parul e liber
trecem cu figuri impietrite, calmi
suntem perfect echilibrati intre minus
si plus infinit ne intersectam
privim peste umar in urma
lung

maine, stiu, vom lua ultimul tren si vom merge pana la capat

Pune poezia de la minus la plus infinit pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani