| Oameni, oameni, fratii mei, Disperatii, fericitii,
 V-ati spalat de superstitii,
 De demoni si dumnezei.
 
 Insa-i nu-i destul folos
 Daca peste tot ce este
 V-ati spalat si de poveste,
 L-ati pierdut pe Fat-Frumos.
 
 Vin la voi acum plangand,
 Gura-mi sangera ca rana,
 Unde este Consanzeana,
 In ce bolti, pe ce pamant?
 
 Ma ridic plangand de jos,
 Ca la un pierdut examen,
 Unde va e basmul, oameni.
 Ce-ati facut cu Fat-Frumos?
 
 Fat-Frumos n-a existat,
 N-a stat nimanui in cale,
 Era numai visul moale
 Al vreunui trist baiat.
 
 Mai visati de vreti sa fiti
 Fericiti cu capu-n perna,
 Feriti epoca moderna
 
 De rigizi si scofalciti.
 
 Din prea mult entuziasm
 Sa nu spargeti Voronetul,
 Dati-i voi mai mare pretul,
 Oameni, mai ravniti la basm.
 
 Voi, care aveti copii,
 Nu-i lasati sub gand satanic,
 Sa respire sterp, mecanic,
 Ca si cand nu ar fi.
 
 Doborati himera jos,
 Oameni, reveniti in lume,
 Pe umana noastra culme
 Regasiti pe Fat-Frumos.
 
 Fat-Frumos si toti ai lui,
 Fiinca unde nu-i poveste
 Lume nu-i si om nu este
 Si, de fapt, nimica nu-i.
 
 El venea la noi pe jos
 Si ni l-au rapit piratii,
 Vamesi vigilenti, redati-i
 Actele lui Fat-Frumos.
 
 Dati-i viata inapoi,
 Ochii mari, miscarea buzii,
 Fat-Frumosul din iluzii
 Si frumos numai prin voi.
 
 |