| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Noul cabinet otoman de Ion Luca Caragiale O telegrama a agentiei Havas ne-a vestit mai alaltaeri, cum ca in Constantinopol s\'a ivit pe neasteptate o criza ministeriala, ca ministerul impreuna cu marele-vizir Savfet-Pasa si cu marele Seic-ul-Islam au cazut, si ca noul cabinet s\'a si format, iar in locul lui Savfet-Pasa a venit Heredin-Pasa, fost ministru al beiului de Tunis. Noul mare vizir, inainte de a se urca la aceasta treapta, a fost catava vreme consilier favorit al Sultanului, si astfel i-a venit usor sa ajunga unde se afla acum. Aceasta schimbare repede a cabinetului otoman da loc la deosebite reflectii din partea presei straine. Unele organe pretind ca desi criza ministeriala din Constantinopol si formarea noului cabinet au venit cam fara veste, insa nimini nu poate fi surprins de una ca aceasta. Caderea lui Savfet-Pasa este un fapt foarte important. Fostul mare vizir de netagaduit, este unul dintre barbatii cei mai insemnati ai Turciei si un diplomat istet, om onest si inteligent si mai presus de toate patriot sincer. El si-a capatat pe bun drept stima generala prin chipul cu care si-a servit tara in imprejurarile grave si primejdioase din anii acestia. Toata lumea prin urmare se intreaba cu drept cuvant: pentru ce Savfet-Pasa a fost rasturnat astfel ? Citeste Politica completa | |||||
| |||||
Sara pe deal
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Adrian Paunescu
|
|||
|
|
|||
| Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. Case cuprind sufletul zilnicei frangeri, oamenii sunt umbre tacute de ingeri, nimeni aici legea cereasca n-o calca, sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca. S-a auzit de peste uliti o veste, un nou nascut viu intr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe carute mai cara, ultim sarut, ca o pecete de ceara. Misticul sat luneca in rugaciune, nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri, florile tin sipete de adevaruri. Iarasi amurg, dangatul parca revarsa, cucii dispar langa clopotnita arsa, cade-n fantani ziua sa urce iar, maine, in amintiri satul miroase a paine. In cimitir, oile nu mai pasc iarba, mieii o pasc, pofta din ei este oarba, nevinovati, anii se-ncarca de vina cum ne-ating, fiintele cum le declina. Sara pe deal seamana cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul, sara pe deal, fetisizandu-ne plansul. Sara pe deal, parte din noaptea eterna, sara pe deal, capul se-apleaca pe perna, sara pe deal, totul deodata invie, sara pe deal, muzica din poezie. Caii in apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternica fie-i, noi intre noi sa mai gustam cat se poate sara pe deal, cea mai de pret dintre toate. Si sa privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca, iar dupa ei se mai aude o toaca. Urmele lor sunt sau copiii sau munca, intr-un temei lasa intreaga porunca, sara pe deal nu e decat un amestic de fabulos, de nebunesc si domestic. Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda, tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda, carii batrani de-o vesnicie lucreaza, printre copii zgomotul lor isca groaza. Daca intinzi mana cu-o mica lumina ai sa si simti vrejuri crescand in gradina, niste pandari, haulituri isi arunca, fetele mari grup se intorc de la lunca. Poarta in sani dorul de-o mana barbata, cei cautati mult mai tarziu se arata, podul pe rau scartaie si se indoaie, mustele bat, semn de-nnorare si ploaie. Lana-n fuior in turbioane se leaga, creste-n dovleci dor de samanta intreaga, parca de ieri luna rasare-nspre maine, plange-un copil, sau parca latra un caine. Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata, sfinti intelepti celor cuminti li se-arata, sara pe deal, uite un manz care moare, suflet din el, ca si o seara apare. Dulce-albastrui cauta suflet de iapa, ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa, ultimi copii striga pe ulita noastra, blande bunici ii insotesc din fereastra. Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica, sara pe deal e ca un duh de bunica, fruct zemuit imprastiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai nostri fac focul. Sara pe deal, dulce vanare de vara, azi nici un om nu are dreptul sa moara, sara pe deal, fum doborat dintr-un sfesnic, cade pe om, parca-ntrupandu-si-l vesnic. Sara pe deal, canepa fumega bice, cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice, toate raman, precum au fost in natura, starea de om trece spre starea cea pura. Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul, sa o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii. Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare, tu sa ne dai o crestineasca iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, suntem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul. |
|||
Pune poezia Sara pe deal pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |