Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Mateiu Caragiale
(1885 - 1936)

20 Poezii

Poezia de azi

Fii in pielea ta
de Ion Milos


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































O mila salbatica

Vezi toate poeziile poetului






O mila salbatica, aspra, urca in piept, "in
Valea
Kazanlacului a inceput culesul trandafirilor", privindu-ti micul adapost napadit de inflorescenta alba a matragunei, " tone de petale fragede abia daca dau o cupa de ulei eteric" trei albine sau trei femei de la tara, in negru dungat cu galben au rostit
fara ezitare numele acelei flori proscrise.
Am vazut candva "Mandragola"
intr-un teatru de provincie, intr-o tara straina,
priveam absent spectacolul aproape
absurd; friza - randunica, ar fi trebuit
sa recunosc eu singur intrusa
safir - suras, logodna ciudata, inexplicabila,
de sunete strigandu-se deasupra abisului
Sau e poate numai recurenta in memorie
a unui vers de
Durrell?


Ai venit in iulie, atunci trandafirii sunt deja trecuti, un degetar de ulei eteric abia daca mai poti stoarce din pielita lor arsa prea tare de soarele verii.
Iradiat, palid, nedormit, ce mai avea de facut "fratele meu bland" C.
P. in saloanele de sera ale
Onco-Logicului? sa te plimbi pe lungi coridoare aseptice, prin tunelul unde urca vajaind liftul,

ca o randunica nimerita din greseala acolo, plina de smoala si funingine pe aripi, inspaimantata, ametita de mirosul medicamentelor
Scari rulante in halele unui metrou, safir - suras, friza - randunica, uneori cel care urca (tu cobori) anonim, trecut prin flame purificatoare, mai pur decat tine, chiar iti intoarce zambetul timid, dar zorind spre lumina de deasupra ce creste in mijlocul unei cete murmurand un imn neauzit, cu fruntea insemnata de o vaga aureola palida, asemeni tie, dar mai presus de tine, cum trece un sir de soldati ce vor pleca la vatra pe langa un grup de recruti stangaci, mirati si tunsi.
Sau e poate numai recurenta unui
Cant din
Florentin?
Demult priveam impreuna, pierduto, un tablou
sters, unde culorile se-amestecau spalate de vreme,
era priponit in balconul unui apartament pasnic,
de la etajul cinci al
Spitalului se desluseau bine.
Oameni locuiau acolo, nu pasari, ca in preajma
unor cuptoare funeste;
dansul pagan al celulelor dezlantuite nu-i
atingea
Gradina
Botanica, la doi pasi, absorbea
toate ritmurile nefiresti; proliferarea unei flori carnivore,
miasmele sale otravite;
o mila salbatica, aspra, ma gatuia,
citeam cu tine, greu, tabloul de dincolo, departandu-se,
inaintarea lenta a verde-albastrului
spre negru
cu el, cu
CP., n-as mai fi avut putere s-o fac.
Raspunsul era dat dinainte, asteptam numai clipa si locul pentru a se implini, dar erau si ceasuri ale ragazului aproape celeste, asa

cum intr-un bazin de ciment, la caderea iernii, apa verzuie sta incremenita in razele muribunde, iar un brat de inotator se mai misca lenes; dar el face gesturile stiute parca altundeva, cu degetele rasfirate, respirand ritmic, abstras, aproape in vis, in nestire, deasupra vartejului o clipa, se scufunda iar, bolborosind in ziua de maine, intr-un suvoi de zile feerice, neincepute, mai reci, mai imprevizibile; o mila salbatica si aspra imi inchidea buzele, suflam apoi ca intr-o lumanare in valul piezis, tinandu-ma cu efort deasupra cascadei.
Chitantele pentru lapte, lumina si foc sosesc tot pe numele tau, vor fi incercat sa te uzurpe, dar numele nu ti l-au putut sterge, usor schimbat mai palpaie ca un vers latin scandat cu stangacie si deformat de barbari, dar recunosti lesne izvorul si patria lui, ceara sigiliului imparatesc arsura semnelor familiale pe fruntea unei turme furate.
Semnul incert de raspuns de la o fereastra, el (ea) ce mai putea face, se stramutasera in cotloanele
Gradinii
Botanice, multi o facusera inaintea lor, altii asteptau semnalul pornirii intr-acolo, in cete, sau singuri de tot, plecau; unii cu stranii urme pe maini, altii pe tample, sub axila, pe piept, ori, rar, pe genunchi; negri de arsurile cobaltului ori stravezii.
O mila salbatica, aspra, urca din adancuri in marul lui
Adam, imi inrosea pometii, cum s-o inchid, cum s-o fi pastrat neatinsa, mai nebun inca decat cei doi magi-calatori de prin
Antile, in trecere prin orasul nostru si care vazand intaia data stralucind zapada pe
dealuri, s-au gandit, copilareste, s-o ferece in cutia de tabla unde-si tineau tigarile.
Voci deasupra abisului, coruri astrale, corale chemandu-se, dandu-si raspuns, umbre ce nu fac umbra pamantului radacinile subterane inaintand, murmurul coroanelor in vazduh.
Cartela perforata pe care-o intinzi celui de la intrare ti-e inapoiata, fara un cuvant de
Ordinator, mai departe, n-ai nici o teama, vei fi plantat fara gres, printre straturi si arbori-cantatori.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia O mila salbatica pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani