Cum arde arama pe virful de tei
Cind toamna-si revarsa frunzisul sub ei !
E seara senina, si-atit de adinca ! Tristetea-mi apasa pe umeri o stinca.
O ! unde e vremea cind stam impreuna Sa plingem, sa ridem sub farmec de luna !
Meduzele noptii cu neagra cerneala Acopar a boltii aprinsa sineala.
Si arde arama din frunza de tei,
Si-si freamata toamna belsugul subt ei.
|