Voi, amintiri, veniti in lung sirag. Sa povestim de cel atit de drag,
De clipele traite impreuna, Sub instelate nopti cu luna,
Cind imi vorbea despre copilarie, Ce nu i-a fost senina, nici zglobie,
Ci o uimire, cu priviri spre viata, Cum s-ar mira o floare-n dimineata,
Cind ar vedea in juru-i numai soare Si plins de roua, peste orice floare
De zile fericite prea putin, Mi-a povestit poetul meu divin.
De bucurii, succese mici la scoala, Mi-a sopotit cu vorba lui domoala.
De casa parinteasca vorbea adeseori Cum se plimba printre straturi cu flori,
Si se-apleca sfios sa le sarute Cu gesturi delicate si tacute
Rozeta era floarea preferata, Ce o pastra si-n file reci presata,
"Ea moare siesi credincioasa, Ramine pururi verde si frumoasa,
Cum vei ramine tu, iubita mea !" Mi-a spus o data cu o voce grea
|