e singura data cand ma intorc cu privirea toata
spre os
fara sa stiu fara sa caut omul intreg
fara sa lipsesc macar o zi un spatiu din toata povestea asta condusa
de oameni
am cucerit toata intinderea asta de ape
cand am vrut si-am lovit cu aceeasi putere
cu ambele maini in crucea de noduri
noi n-o sa plecam pe mare singuri
gura noastra intre atata putere si-atata vina de ape
sub peste vom sta cateva zile sa ne rugam in lumina uda de seara
vom ramane aproape singuri si-o sa ne pazeasca
un preot numit de talhari
curata mere in sagele nostru ca sa avem din nou
darul trairii
sa vedem nu forma ta
ci forma copacului tau in iarba si-n animale
caii sa bata din plete la doua secunde
sa umple femeia scara de coaste
cu turnurile bisericilor
cu mersul salbaticilor
si de doua ori sa-ti inchine talpile de sus pana jos
e singura data cand se scrie despre adevarul luat
si toate lucrurile stau cu ura
in umbrele lor
si oamenii stau din tacut o data la cateva clipe
lasandu-ne
sa-i scriem
in dreapta mea
in stanga lui Dumnezeu care nu are decat soare
purtat in galeti ruginite
se vad stralucind
argintii
ultimul om va plati inceputul
Pune poezia celor ci?iva pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.