ecosistem (intercostalitate)

Vezi toate poeziile poetului



nu am dreptate niciodata n-am avut
mi-am inventat carnea sub pietre

scrisul meu creste din locul gol dintre Dumnezeu si om
schimb de glicemie

scrisul meu creste din plamani cu sange
desenat cu creta
o viata trista cu labele intinse de-a lungul strazii

nu stiu nimic despre mine
ceilalti trebuie sa cunoasca ei insisi ritualul inmormantarii

sectiunea prin degetul meu inseamna
sange groaza sange viata

scuzele noastre se regenereaza
in mame care nasc de la inceputul lumii copii

suntem multi
si asta ne face egali
suntem organizati
si asta inseamna o moarte precisa

dreptatea sta intre tigani
incapatanarea si mirosul ei
ridica deasupra noastra
orice forma de cer

si scrisul e provizoriu si se poarta
intotdeauna pe pielea goala
ca un refren
al leprosilor


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia ecosistem (intercostalitate) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani