Din port priveam cum sute de corabii Se prind in departari, si largi, si-adinci. Pe cind in zarea din apus amurgul Intirzia sfios pe solitare stinci.
Din port priveau alaturea de mine Atitea suflete ce ramasese-n plins, Si-n sufletu-mi simteam atuncea insumi Ce multe lacrime de dor s-au strins !
Din port priveam cum sute de corabii Se departau incet spre infinit, Pe cind simteam cum valul deznadejdei Cuprinde-n noapte gindul meu smerit ,-
Caci in acele vise plutitoare
Ce dispareau vedeam trecutul mort
Din sute de corabii ce plecara
Se vor intoarce oare cite-n port ?
|