Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Maria Banus
(1914 - 1999)

6 Poezii

Poezia de azi

Melancolie
de Dimitrie Anghel
Miresme dulci plutesc in aer sub bolti umbrite de liane,
Si-i liniste-n gradina toata si pace ca-ntr-o sahastrie

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Dintr-un jurnal de spital

Vezi toate poeziile poetului






In fiecare dimineata
un havuz amarui
imi inunda cerul gurii
vestindu-mi inca o zi
consumata la nivelul acesta ciudat
unde viata si moartea
ca-ntr-un flux si reflux
oscileaza perpetuu alaturi,
in fiecare dimineata
deschid ochii
in mijlocul acestui ocean
in care linga scoicile albe ale halatelor
pluteste verde-galbuie
ca o iarba marina
flora puroiului
printre curenti de cloroform
si valuri imense de liniste
succedate de valurile dezolante prelungi
ale geamatului,
in fiecare dimineata
cu camea inca umeda
de roua proaspata a visului
direct din somn
intru in sala de pansamente
si-m astup cu amindoua miinile
ochii inimii -
ranile ca niste flori cariate
au mai muscat peste noapte
din fiecare trup
din fiecare os,
ne-nconjoara
ca o iarba marina
verde-galbuie
flora puroiului,
dar luptam mecanic
cu aceste rani
cu aceste privelisti

strivim rind pe rind
petalele mortii
presate sub zapada tifonului
ca-n foile unui ierbar halucinant,
sora
Lavinia
cu ochii ei magnetici
straniu arzind
sub fosforul lent al morfinei
imi spune plictisita
ca in noaptea care a trecut
n-au murit decit doi,
printre curenti de cloroform
toata dimineata prin sala de pansamente
ranile acestea deschise
plutesc ca niste flori cariate
pe valurile dezolante prelungi
ale geamatului
Dupa-amiaza e linistita calma
in gradina spitalului
printre brazi
deasupra aleilor cu nisip
inoata meduzele lente ale tacerii
si obsesiile mi se lipesc pe timple
ca niste alge funeste:
imi aduc aminte
de ochii acelora care au murit
de miinile lor febrile vibratorii
de geamatul lor suprem
sub steaua inutila a ultimei injectii,
imi aduc aminte
de ochii tulburi agitati
ai celui din patul nr. 8
cum priveau amurgul incendiar
varsat prin fereastra
pe jos pe pereti peste tot
pe cearceafuri si pe halate,
imi aduc aminte


de ochii linistiti cuminti
ai fetitei agonizind

cu gindul la jucariile ei
(vad si acum
singele ei izbucnind
sub miinile noastre cauciucate
rosu proaspat
de culoarea ciupercilor
desenate in cartile pentru copii)
imi aduc aminte
cit de linistiti si cuminti
ii erau ochii
si cum a adormit
spre miezul noptii
zimbind
cu luna ca o portocala mare
prinsa subtioara -
in mijlocul acestei dupa-amieze
linistite si calme
linga inotul lent al meduzelor tacerii
aceste obsesii
mi se lipesc pe timplc
ca niste alge funeste,
dar iata sora
Lavinia
cu ochii ei magnetici
straniu arzind
linga umerii mei
ca doua ca o mie
de plante aquatice fosforescente,
in miinile ei
asteptarile serpuiesc
ca niste caracatite tandre
in bratele ei
aluneca serpii calzi transparenti
ai morfinei,
ii privesc ochii magnetici
plutind deasupra aleilor cu nisip
alaturi de meduzele tacerii
si linistea calma a dupa-amiezii
ne infasoara
ne face bine
spalindu-ne timplele

de atitea obsesii
de atitea petale negre
lipite pe inima
limpezindu-ne carnea incarcata de atitea alge funeste
Dar incet pe nesimtite
peste inotul lent al meduzelor taerii
peste aleile cu nisip
se revarsa cerneala serii
se condenseaza umbrele
si intram in zodia cea mai profunda
a acestui ocean
e zodia in care
fluxul puternic al mortii
creste pina la limita maxima
e zodia febrei si a inghetului
cind mercurul termometrelor
se revarsa pe perne
sau coboara definitiv
cind muschii vibreaza-n delir
sau se destind ca o cirpa,
e zodia in care
privind ochii bolnavilor
nu mai stim sa descifram semnele tainice
arzind in pupilele lor:
c acolo ceva ametitor
un caleidoscop nebanuit
infiorat de imagini tulburatoare,
e acolo muzica cea mai tacuta
mai profunda decit geamatul
cel mai dezolant
mai ascutita decit suspinul
cel mai eliberativ,
e acolo ceva ametitor nebunesc
care ne face
sa nu mai putem deosebi
de unde se isca valurile acestea imense
ale geamatului
- din pieptul ca o orga finala tragica
al bolnavilor

sau din propria lamentabila noastra inima? -
in timp ce ne surprinde noaptea
fluxul puternic al mortii
creste pina la limita maxima
peste miinile noastre
peste fruntile noastre
si valurile imense ale geamatului
cresc din pieptul bolnavilor
din propria noastra inima,
in mijlocul lor
naufragiul acesta creste
in fiecare clipa
tortura acestui naufragiu
ma dizolva ma rupe -
dar iata sora
Lavinia
cu ochii ei magnetici
straniu arzind
in singele meu
ca doua ca o mie
de plante aquatice fosforescente
e unica insula
in mijlocul acestui naufragiu disperant
e unica tacere
in mijlocul acestor valuri imense
ale geamatului
miinile ei serpuiesc
ca niste caracatite tandre
bratele ei transmit
ca niste serpi calzi transparenti
fiorul distilat al morfinei
umerii ei elibereaza ca niste scoici
vuietul surpat al dorintei
si peste valurile geamatului
peste dezolarea acestui naufragiu
coapsele febrile magnifice
ale sorei
Lavinia
au ceva din linistea
din certitudinea maiestuoasa
a inotului salvator
pe care-l practica balenele dupa furtuna




Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Dintr-un jurnal de spital pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani