| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe drumul de lauri de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Familie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Alexandru Lungu
|
|||
|
|
|||
| N-am nici o sora linga evantaiul negru al disperarilor cind ploaia insistenta imi hasureaza ochii sa mi-i spele de cerneala tulbure a toamnei, n-am nici o sora care sa-mi descifreze seara cicatricile zilei arzind ca un fosfor ucigator imprejurul fimplelor mele - (poetii spun in gluma ca sora lor e moartea, dar ei cunosc moartea din auzite si o mingiie in carti, dar ei n-au vazut moartea asa cum e dincolo de singele ranilor dincolo de sicriele uniforme ale spitalelor dincolo de fata ciudata a lucrurilor, ei nu stiu ca moartea e un gol imens din care e ridicol sa construiesti metafore). N-am nici un frate care sa-mi asculte atent scoica singuratatii pulsind incet sub coaja de calcar a pieptului, n-am nici un frate cu umerii putenici si inalti cu privirele clare sa-mi spal in privirile lui entuziasmele murdarite ca niste cirpe - (poetii spun citeodata ca fratele lor e un ciine, dar eu n-am privit niciodata ochii ciinilor decit cu spaima, dar eu n-am putut intelege nici la scoala primara cum poti iubi ciinii eu iubeam mai mult pietrele eu priveam mai ales copacii si m-am temut intotdeauna sa intilnesc privirea necunoscuta a ciinilor). Tata isi ascunde ochii dupa lentile miinile lui sint mari si totusi atit de precise - dincolo de lentile sint ochii tatei in care sclipesc cifre milioane de cifre dresate pentru cucerirea lemnului, a betonului miinile tatei minuiesc compase mari si aparate complicate cu care deseneaza jucarii pe hirtie, dar jucariile lui cresc gigantice si se tranforma in viaducte proiectate curajos peste vai si iau forma unor serpi de fier pe care aluneca locomotivele trenurilor exprese - tata isi ascunde ochii dupa lentile si crede ca Dumnezeu a fost inginer fara sa stie ca insusi betonul se disloca si fierul se rupe in miinile timpului, fara sa banuiasca taria invincibila a cuvintului taria cuvintului izbucnit din meandrele inimii taria cuvintului cuvintul care inchide si dezlantuie prin sine toate fortele toate dimensiunile enorme ale lumii Ochii mamei sint clari sint asemenea cernelii albastre cu care e vopsit cerul in abecedare, dar citeodata in cohii ei clari apar niste pietre scumpe care sclipesc ca podoabele pe care le poarta sarbatoarea pe miini, dar citeodata privind amurgul miinile mamei devin ciudat de triste si-n degetele lor prelungi se zbate un tremur tacut ca o durere muta - mama invata copiii sa citeasca din abecedarele in care cerul e albastru asemenea ochilor ei, dar eu sint singurul care n-am invatat sa citesc semnele pietrelor scumpe sclipind in ochii ei clari, dar eu n-am inteles niciodata literele ascunse ale miinilor mamei tremurind tacut cind priveste amurgul revarsat ca o apa insingerata-n fereastra intre lentilele severe ale tatei, cerneala albastra din ochii mamei si absenta arzind ca o flacara stinghera a fratilor mei -eu trec singur ca o umbra prin zidurile casei eu ma strecor nevazut cu inima suspendata prin vidul acestor camere austere eu imi ard lent atit de lent incit nu se aude combustiunea adinca singelui prin apele incolore ale zilei prin orele uniforme ale familiei. Dar noaptea tirziu cind somnul indunda casa si eu oscilez singur printre taceri ascultind fructele insingurarii cum se coc in intuneric, noaptea tirziu cind zgomotele orasului coboara obosite in vata linistii si prin fereastra se revarsa in camera mea un aer nou necunoscut spalat in apele lunii si uscat de respiratia linistita a globului - atunci noaptea tirziu inima mea devine mai profunda mai limpede decit toate cartile de istorie singele meu ia o dimensiune necrezuta imensa scaldind in incendiile lui continente si geologii ametitoare, atunci noaptea tirziu de tot descifrez in arterele in venele mele o geografie nebanuita ciudata prin care privesc cu teama si totusi cu o liniste ferma, subterana inapoi - si descopar in fiecare hematie in fiecare umbra a singelui meu imens aminitiri din trecutul meu prelungit din stramos in stramos undeva in timpuri necunoscute cartilor sau pietrelor undeva inapoi cu mii si milioane de ani Vad stramosii mirati de ultima lor cucerire: inalti ridicati in picioare spre fosnetul frunzelor din copacii care existau de mult dinaintea lor (copacii aceia imensi picrzindu-si frunti le-n cer), vad stramosii lovindu-se de soare de luna cum ma loveam eu de picioarele scaunelor cind invatam sa umblu, vad stramosii bucurindu-se cu teama de intiile ploi si simt cum femeile lor enorme cu solduri de piatra respira fierbinte si gem in aorta mea ca-ntr-o pestera - aud apoi prin singele meu un ropot ametitor de copite e prima vinatoare de cai: singele meu e o stepa febrila si coamele cailor flutura magnific in vint si goana intrece vinturile cele mai repezi pina cind gleznele cailor slabesc si tremura usor ca genele stelelor noaptea peste pamint peste ape - apoi peste o clipa simt in mine un ocean fara nume un ocean de-o culoare nemaivazuta pe care navigheaza in necunoscut stramosii mei premergatorii lui Marco Polo, simt vislele lor pulsind in singe simt botul luntrilor lor despicindu-mi arterele spre un tarim ramas necunoscut spre o insula cazuta-n adincuri - toata noaptea privindu-mi inima mai profunda mai limpede decit toate cartile de istorie si singele scaldind in incendiile lui continente si geologii ametitoare, vad stramosii adunati Unga focuri dupa vinatoarea de zimbri vad luptele lor cu natura cu vintul cu apele si intiile lor razboaie cu arme de piatra de bronz - vad stramosii coborind secol cu secol prin Asia galbena si enorma prin nisipurile fierbinti ale Africei prin singele meu, in singele meu noaptea intreaga vad armate simt expeditii si observ migratiunile ample ale popoarelor din care ma trag si privindu-mi inima profunda si limpede singele de dimensiuni necrezute imense pina in zorii zilei cind lumina si intunericul sint din nou impreuna ca inainte de facerea lumii - nu mai sint singur contemplind confundindu-ma profund si total cu familia aceasta magnifica si planetara |
|||
Pune poezia Familie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |