| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe drumul de lauri de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ora 25
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Alexandru Lungu
|
|||
| domnului Vladimir Streiniu | |||
|
|
|||
| Toamna ca un buletin medical umeda ca batistele cu doliu pe margini stinghera ca un tipat de pasare nocturna rece ca mina mamei vitrege, imi face semne ciudate prin fereastra aburita tulbure, imi face semne mereu agitindu-si paloarea postuma a frunzelor trimitind vintul sa zgiriie tencuiala zidurilor, imi face semne insistente sarutind insinuant gura geamurilor cu buzele viciate meduze ale ploii, imi face semne disperate semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor apel pentru restabilirea circulatiei prin labirintul viselor defuncte, imi face semne printr-un alfabet secret - eu nu inteleg nimic eu nu pot intelege nimic din toata agitatia toamnei care-si fringe miinile si ma implora eu nu pot intelege nimic pentru ca sint singur si mi se pare ca toamna a inceput sa plinga pe ascuns acolo afara sa plinga cu sughituri de-a lungul gardurilor zguduita de zborul ca o cirpa neagra al ciorilr ratacite in cer, eu nu inteleg nimic din semnele atit de ciudate ale toamnei pentru ca e umeda ca o batista de doliu pentru ca e rece ca o mama vitrega si gindul meu aluneca secret ascuns ca o infractiune in buzunarul fals al inimii dincolo de vama cepurilor peste fruntariile lichide ale toamnei - (undeva fluviile se impletesc cu ecuatorul fierbinte si rotund ca o pirueta, undeva poti umbla cu picioarele goale prin nisipul fierbinte si soarele e prezent ca aerul si bratele lui vinjoase si tandre sint peste tot vibratorii ca un miraj - acolo undeva noptile clare sint o baie in care se scalda femeile bronzate si luna le biciuieste cu racoare si febra si umerii de lothus ai femeilor sclipesc prin noptile clare fosforescenti si ronzi ca o chemare pirguiti ca fructele interzise, acolo undeva singele e mai dens epiderma mai directa plaminii nu sint predispusi la mucegai si creierul e un izvor de lucruri, idei si senzatii mai robuste, mai nete, mai sigure) Domnul farmacist din colt e chel ca o eternitate si are balante precise cu care prepara droguri amarui si calmante pentru migrenele elevelor de liceu care-si selecteaza tristetile intr-un jurnal si somnifere pentru femeile maritate cindva din dragoste, d. farmacist din colt are ochelari care-l despart de restul lumii si oficiaza ceremonialul paradiselor artificiale, d. farmacist din colt descifreaza retetele cele mai utopice si vinde iluzii in foile de 1 ce - dar sint prea scumpe pentru miinile acestea care au violat viata dar sint prea anemice pentru ochii acestia care au flirtat cu moartea dar sint insuficiente pentru obrajii acestia zgiriati cu tandretea nefasta a anilor d. farmacist e un scamator de calitate dubioasa si miracolele lui sint grotesti desi fiolele lui contin bucati de cer si fractiuni microscopice de paradis, pe arena construita din oglinzi si suspine din tatuaje din hemoragii din crispari si din limite exagerate pe arena inimii mele n-are ce cauta palaria vicleana a scamatorului cu ploaia ei de mistere retrograde, asa ca nu voi permite nimanui sa-mi tulbure singuratatea aceasta singuratate care e o dublare a respiratiei mele pe care orgoliul meu o accepta cu un aer de superioritate ca o ultima haina care ii sta bine - sint intr-adevar singur ca un inecat in fundul oceanului si oceanul sint tacerile camerei mele sint singur, numai toamna aceasta care imi facea semne disperate umeda ca o batista de doliu fringindu-si miinilc si implorindu-ma numai toamna aceasta care a intrat prin usa incuiata se clatina acum linga mine galbena, transparenta, dezolanta toamna aceasta ca o prostituata tunberculoasa. Aprind o tigara calda ca un suris simpla despartire care a devenit definitiva necesara ca o anexa a singuratatii si prin fumul violaceu care se destrama care dispare ca o fluturare de batista, ochii ziarelor ma privesc fix ma privesc mai insistent ca niciodata ochii ziarelor sint suruburi adinci prin tacerile dense ale camerei mele si indiscretia lor e enervanta si sint insistenti ca niciodata - dar nu gasesc nimic intre crucile uniforme ale ferparelor intre tipetele telegramelor filmul anonim al faptelor diverse si rezultatele loteriei de stat nu gasesc nimic pentru aceste rani deschise pentru tristetea asternuta pe jos pentru miinile bandajate cu taceri, nici un cuvint salvator nici o veste consolatoare pentru sufletul ca o padure de oglinzi jefuite - ochii ziarelor sint perfizi pentru ca ma insala pentru ca sint un atentat la singuratate si imi deschid o sete inutila si imi provoaca o foame ridicola: setea vestilor foamea ineditului - dar eu stiu ca nu voi primi nici o scrisoare de nicaieri, dar eu stiu ca ineditul e cea mai splendida si mai stupida iluzie: cel mult o telegrama ravasita imi va sugruma somnul minim pentru o secunda anuntindu-mi moartea vreunui prieten (ce multi prieteni am avut si ce usor si simplu stiu sa moara!) sau o ilustrata pitoreasca imi va transmite multe salutari de la cineva care ma iubeste de la cineva care nu stie ca toamna e mai mult decit o arie de flasneta ochii periculosi ai ziarelor injectati cu cerneala privind fix si insistent ca niciodata prin fumul violaceu: singuratatile tacerile condensate intre peretii camerei mele reci ca un fior si tristetea asternuta pe jos. ochii ziarelor trebuiesc inchisi privirile lor trebuiesc suprimate ca sa nu mai vibreze ca niste suruburi adinci tulburindu-mi respiratia. Miinile difuze ale inserarii au inceput sa coboare pe acoperisuri au inceput sa mingiie cu degetele lor calme fruntile de tigla ale cartierului, in curind ceata va invada strazile ca un gaz fumigen ca un baraj ca o granita izolindu-ma si mai mult de restul lumii, in curind umbrele vor deveni materiale imi vor invada camera vor imbratisa pasional peretii astemindu-se febril peste obrazul palid al tencuielii, in curind singuratatea mea va inregistra ora aceea unica de seara - e ora cind femeile se pregatesc pentru mascarada intilnirilor de dragoste sub lumina laptoasa a felinarelor amestecata cu ploaia asfaltului sau in camere incarcate cu parfumuri tari care aprind singele oferindu-i valente nebanuite incarcindu-l cu agitatii intense, e ora exodului e ora evadarilor spre orice iluzie cind salile de spectacol devin neincapatoare de lumina calde ca o blana intime ca o stringere de mina acolo. in salile magice de spectacol prin atmosfera catifelata intre oglinzile imense si colierele grele ale femeilor zimbetele circula ca niste mingi si privirile se cauta una pe alta, e ora ceremoniilor solemne a receptiilor cu marionete si bust a consiliilor de administratie, e ora cind se declanseaza gesturile cele mai patetice cele mai nebunesti cind se sinucid indragostitii, e ora cind febra bolnavilor isi executa dansul cel mai fantezist in timp ce moartea se plimba pe coridoarele albe ale spitalelor e ora 25 pe linga care voi treceti opaci careia nu-i observati prezenta dar pe care eu o simt ca pe un curent electric e ora 25 strabatindu-ma ca o devastare ca un dezastru si ma desfigureaza ca pe o papusa de cirpa si ma face frumos asezindu-mi o transfigurare enigmatica pe fata pe miini in ochii cu pupile unice arzind ca un fluture - e ora cea mai periculoasa aceasta cind amintirile sint niste flacari care ard degetele acestor miini insingurate care pipaie forma acestor obraji si se agata de umeri ca de un cuier, cind amintirile organizate ca o armata subterestra ies cite una la suprafata profitind de ceata ca un gaz fumigen de seara care a ocupat cartierul si trag cu pistolul in bucata de suflet care mi-a mai ramas, e ora de cea mai cumplita singuratate in odaia rece ca un fior evadat prin vertebre si sint singur ca tremurul miinii unui om care se sinucide acum la celalalt capat al lumii numai toamna aceasta umeda ca o batista de doliu rece ca o mama vitrega toamna care a intrat prin usa incuiata si pe care n-am avut indrazneala s-o dau pur si simplu afara sau mi-a fost lene sa deschid geamul ca sa iasa singura, sa plece se clatina si acum linga mine galbena, transparenta, dezolanta toamna aceasta ca o prostituata tuberculoasa Prezenta aceasta agonica straina insistenta si suspecta ma stinghereste si ma enerveaza ca un cosmar ca o intilnire nedorita ca o dilema care te stringe de git intre noi cresc panica si spaima ca un copac neverosimil ca o explozie inevitabila, trebuie sa spun ceva trebuie sa umplu aceste taceri cu cuvinte cu gesturi cit mai naturale - ochii toamnei plinsi ma intreaba lunecind printre umbre: de ce esti asa singur? - ar trebui sa-i raspund sa-mi dezlipesc amintirile din inima si sa i le arat ar trebui sa-i prezint entuziasmele mele cum au crescut cum le-am strangulat apoi cu propria mea mina, ar trebui sa-i povestesc amanuntit cum au trecut prin culoarele inimii cele nu mai stiu cite fete cu care m-am jucat de-a iluziile si carora era usor sa le spun minciuni, cum mi-au dresat singele cele nu mai stiu cite femei cu care am conversat in dialectul carnii, ar trebui sa-i strig (si aceasta ar fi cel mai greu) cum am iubit-o pe aceea pe care o cheama Maria cit de imens cit de ciudat am iubit-o si cum deodata am ramas ingrozitor de singur - ar trebui sa-i prezint, sa-i povestesc, sa-i strig toate acestea toamnei umede ca o batista de doliu care se clatina linga mine, dar e inutil dar e ridicol sa ma dezvalui sa-mi fac o confidenta din toamna aceasta care se clatina linga mine galbena, transparenta, dezolanta - ea n-ar intelege nimic din harta singuratatii mele sau cel mult ar suspina conventional, asa ca e mai bine ca-n noaptea care se apropie sa ma iubesc, sa ma culc cu toamna aceasta ca o prostituata mberculoasa |
|||
Pune poezia Ora 25 pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |