Batrana stanca uriasa e neclintita de pe loc:
O sapa apele sa scape de ea, si-n veci o pizmuieste
Taranul prost, zicand c-ar face ogor din locul ce robeste
C-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi sa afle vreun mijloc.
Batrana stanca simte gandul ce imprejurul ei ranjeste,
Dar tace, si cand sufla crivat ea sfarma viforul taios,
Si ocrotita valea-ntreaga da roade spornice voios,
Pe cand chiar apa care-o sapa din sanul ei se limpezeste.
Batrana stanca e zadarnic de ani luata la mijloc
In umbra ei pasc inca mieii s-ajung vlastarii brazi puternici,
Si fie-n mare sau mic numar, neputinciosi sunt cei
nemernici —
Batrana stanca uriasa e neclintita de pe loc.
|