| (Satira)
 Forma-nghite astazi fondul, s-o justitie difor ma
 Trece-n fata lumii dreapta, dac-a pus dreptatea-n for ma!
 Iar cand sufletu-ti c-un altul fara preot s-a legat,
 Faptul in concubinagiu este-ndata proclamat.
 Trebuia in fata lumii sa tarasti acea fiinta,
 Coram populo, iubirea sa-i aduci la cunostinta,
 Si cu fruntea inclinata sub beteala, s-o expui
 La surase cu-ntelesuri si la poftele oricui!
 Trebuia la ofiterul situatiei civile
 S-o mai duci, ca sa-si inscrie numele pe vreo trei file,
 Si pe loc, dupa ce popa Isaiia ti-a cantat,
 Multumit sa pleci acasa spre a fi felicitat,
 Sa chemi lumea sa manance ciocolata si cofeturi,
 Sa ai pranz de gala seara, s-alte multe marafeturi ,
 
 Si la ur ma comedia s-o pecetluiesti c-un bal,Ca sa-ti joace toti mireasa in vartejul infernal,
 Iar cand, unul cate unul, invitatii mi te lasa,
 Sa ramai cu mama-soacra, sfesnic neclintit in casa;
 Si s-o vezi cum la ureche ii sopteste-ncetinel,
 Sub pretextul s-o scuteasca de surprinderi de-orice fel,
 Vorbe multe si marunte, care-o fac ca sa roseasca,
 Vestejindu-i de pe fr unte lamaita fecioreasca!
 Singur cand te vezi in fine, searbad, rece, obosit,
 „Te iubesc“ ii spui alene, pe trei sferturi adormit,
 Si la randul ei mireasa, l-acel glas sforaitor,
 Fruntea-si pleaca si adoarme pe-adormitul tau amor!
 Iata ce-nsemneaza-ntocmai, legiuita cununie,
 A societatii de-astazi principala temelie,
 For ma ce nendeplinita face din copii bastarzi,
 Din femei, prostituate ce-ar fi bune sa le arzi,
 Si din tatii de familii, ce de forme s-au scutit,
 Monstri de ner usinare, oameni de dispretuit!
 Daca treci la tribunale, spre-a lasa casatoria,
 Gasesti iar ca si-n dreptate forma-si are-mparatia,
 Astfel ca iti pierzi averea dac-o for ma vei scapa,
 Sau de-a drept ajungi la ocna intre vii a te-ngropa!
 In armata este forma, in dreptate este for ma,
 In biserica tot forma, si-n gazetarii — reforma.
 Forma in casatorie, in virtute forma iar
 For ma este-n fr untea legii, fondul este la dosar!
 Trebuie sa nasti in for ma, daca vrei sa porti un nume;
 Trebuie sa mori cu forma, daca vrei sa pleci din lume;
 La intrarea ta in viata, trebuie ca sa-ti platesti
 Toate taxele intrarii, ca de nu, te pacalesti.
 La iesirea ta de-asemeni, fara forma nu se iese,
 
 
 Ca s-acolo ai de plata atestate de decese!
 Insusi eu, poet prin suflet, insirand aici aceste,
 Fara ca sa cuget, poate, jertfesc formelor funeste,
 Si umbland pe-a lui orbita, globul nostru va gabond
 Poarta astfel in spinare forme de-oameni fara fond.
 
 |