Imn la Satan

Cand ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia
In ochi adanci cand scanteiezi, pe buze rosii cand rasuf li,
Averi de-avari le risipesti prin simturi reci furtuni cand sufli;
Innebunesti pe prea cuminti, ce stau tampiti de-ntelepciune
Si schimbi deodata in focar ce-a fost mai stins ca un taciune.
Tu, care culci sub sarutari in silnicia ta sublima
Pe crinul fraged ca sa smulgi betia rara printr-o crima,
Oh! singur rodnic pestetot, cand spargi a cerurilor bolta
Si plumb topit in ea tasnesti a vietii apriga revolta,
Satan, — oh! iarta-mi neghiobia.
Arhanghel de-aur si de foc,
Ce-nsamantezi Dumnezeirea,
Urmandu-ti vecinic siluirea,
Din timp in timp, din loc — in loc,
Si ce-o supui sa-ti rabde firea
Satan, nenvinsa barbatie,
Adolescent in orice timp,
Urmeaza-a ta imparatie
Si pravaleste-orice Olimp
Cand ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia
Oh! Iarta-mi, iarta-mi neghiobia.