Manastirea

Iata insa si rogozul ca-mpr umuta-o voce clara
Si-nstruneaza profetia unei magici bunatati,
Ce-n toti timpii si-n tot locul privegheaza tutelara
Ca o stea ce straluceste din adanci eter nitati.
IV
Biata inima pe care o crezusem pe veci moarta,
Inviere, si in tine, schit de taina, a tocat,
Si sub lacrima lunara, — strop de roua-n orice soar ta, —
Flori de-argint albesc in cer ul unui trai intunecat
Iar in vraja razletita, scanteiaza taina rara
Ca-n afar’ de clipa vietii sunt sublimele-aurori,
Ca din iarna-nghetatoare naste calda primavara,
Si ca giulgiurile mortii sunt drapari de-nvingatori.