Pierderea cunostintei prin cunoastere de Nichita Stanescu Pentru ca tatal meu si pentru ca mama mea, pentru ca sora mea mai mare si pentru ca sora mea mai mica, pentru ca diferiti frati ai tatalui meu si pentru ca diferite surori
Nimic, nici chiar speranta in suflet nu mai canta
Cand mut e viitor ul si aripa ti-e franta
Departe lasi in urma al visurilor rai
Si lacrima, chiar dansa, cand pica pe hartie,
E rece ca inghetul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranta in ochi nu licareste
Cand ziua dupa ziua bolnava se taraste
Si poate ca sa fie de aur cerul plin,
Si poate s-aiba stele albastra adancime,
Verdeata noua, campul, padurea, -ntunecime
Si raul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranta in groapa dupa tine
Atunci nu mai voieste sa vie, — si nu vine!
Si poate ca sa fie orice dupa mormant:
Dreptate omeneasca facuta unui nume,
O viata viitoare, si-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avant!
Pune poezia Nimic, nici chiar speranta pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.