| Unde oare se tot duce apa ce din matca-afara
 A iesit de-atata vreme sfaramand orice zagaz,
 Intinzandu-si nimicirea din o tara-n alta tara,
 Si in veci fara crutare, neavand, nici dand ragaz?
 In zadar se-ncearca unii dr umul ei sa-l stavileasca,
 Nu mai e putere-n lume revarsarea sa-i opreasca.
 Si e groaznica urgia, insa e dumnezeiasca.
 Sterge-n clipa o cetate, trece muntii dintr-un salt.
 Lasa-n ur ma numai lesuri si taraste-ncoa si-ncolo
 Dar maturi muiate-n sange cu popor dupa popor
 Se cutremura pamantul zguduit de-un lung fior,
 Iar toti zeii vechi se surpa, s-amutit e chiar Apollo.
 Printre tipete si lacrimi lumea-ntreaga se scufunda,
 Ce-a rodit de veacuri mintea este astazi dus la fund,
 Unde-au fost ogoare-odata este-o mare fara fund.
 
 |