| In zugraveala-nvechita,
 El, searbad; ea, cu ruje-aprinse,
 Biserica de ei cladita
 O tin cu degete intinse.
 Naluci din vechiul timp desprinse,
 Stiu viata lor ca e sfarsita
 In zugraveala invechita,
 El, searbad; ea, cu ruje-aprinse.
 Si nu-si blesteama-a lor ursita
 Dar orice candeli cand vad stinse,
 Si sfanta slujba parasita,
 Ei plang cu lacrimi neinvinse
 In zugraveala invechita.
 
 |