"Vino, i-am spus, am animale sfioase
in custile ochilor mei, am miresme subtile
in poienele celulelor, vino" i-am spus.
Ea era inca pe jumatate-ngropata
in marmura alba, ea inca auzea
Pasii lavei prin hrubele planetei.
S-a sprijinit cu mainile de umerii mei firavi
Apoi a intrat zambind usurata.
"Iata, i-am spus, camarile pline de fructe,
Instalatia de climatizare a nervilor mei,
Noul sistem de lumini, iata pestii fosforescenti, iata bazinele
Cele curate ale venelor mele."
Uimita privea; inca pe trup
Urme albe de marmura ii straluceau,
inca un zumzet mineral mai tremura in mainile
Ca niste gheizere subtiri.
"Asta e totul, am zis obosit, asta e totul."
Cu un fel de speranta in glas, lunecand
Cu privirea pe pielea ei stravezie, - ascultand,
Ascunzand cu grija inima,
Sobolan spasmodic si cu ochi injectati.
|