M-atarn de tine, Poezie

Vezi toate poeziile poetului



M-atarn de tine,
Poezie,
Ca un copil de poala mumii,
Sa trec cu tine puntea humii
Spre insula de vesnicie
La capatul de dincolo al lumii.
Ma vei lasa acolo singur
Alaturi de toti mortii lumii?

Si in
Egipt, acum cinci mii de ani,
Va fi fost poate un poet
Care si el incerca sa masoare
Haurile vremii viitoare
Si care cauta sa potriveasca
Gandirea lui cea pamanteasca
Pe ritmul desirat al vesniciei.

Ce fericit era acel poet
Cand se gandea ca dupa moarte
Unul macar din cele trei suflete-ale lui
Va ramane sa pluteasca mai departe
Pe valurile viitorului!

Cu neclintire el credea
Ca dupa mii si mii de ani de zbor



Sufletul cel calator
Se va statornici pe-o stea
Cu care-apoi va hoinari prin haos.

Mumia lui mai zace poate inca
Si-acuma in vreo tainita adanca,
Privind cu ochi uscati de asteptare
Tavanul cu inscriptii funerare.
Si poate noaptea cand sacalii latra
Rencepe viata robilor de piatra.
O stafie de torta se aprinde;
Scot robii milenarele merinde;
Stravechile bucate pe vatra fierb in bliduri;
Dantuitoare rosii coboara de pe ziduri
Si-si farmeca stapanul, fantoma ca si ele,
Si sufletul cel vesnic pluteste printre stele

Dar eu, vlastar al unei lumi batrane,
Ros de-ndoieli, bolnav de nostalgii,
Zadarnic caut o cereasca pane in raftul vechilor mitologii.

Zadarnic caut sa privesc si eu
Spre sigure limanuri viitoare; in pesterile sufletului meu
Torta nadejdii palpaie si moare. (O, blestemat sa fie gandul care
Ma-ndeamna s-o aprind mereu!)
Nimic in mine nu ma-mbie
Sa cred in viitoarea mea mumie.

Incerc sa-mi fauresc din indoiala,
Din visuri si melancolie,
O amagire-originala.
Ajuns in preajma ultimului prag,
Mai sti-voi oare c-am trait in
Terra,
Prin veacu-al douazecilea din era
Numita dupa un ilustru mag?
Voi fi atuncea unul dintre
Acele anonime duhuri
Care se-nghesuie sa intre
Pe poarta marilor vazduhuri.

Se mai cunosc intre ei mortii?
Ce singur trebuie sa fii
Cand treci pe totdeauna pragul portii
in ceea ce aice numim noi vesnicie
Dar care-acolo poate este
O noua inselatorie
Cu spatiu si vreme si vechea poveste!

Se mai cunosc intre ei mortii?
Dar daca dincolo vom deveni
Niste fapturi hidoase si misele,
Noi care ne iubim ne-om dusmani,
Iubind pe cei ce-au vrut sa ne insele,
Prieteni cu vrajmasii nostri de-astazi,
Vrajmasi ai celor care azi ni-s dragi?

O prea ciudata nalucire in noaptea inimii invie!
Vad o straveche manastire in preajma anului o mie in care-un scrib extatic scrie
Pe-o foaie veche de psaltire,
Cu gand sfios de vesnicie:
E-aproape marea ispasire,
M-atarn de tine,
Poezie!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia M-atarn de tine, Poezie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani