Omagiu unei umbre

Vezi toate poeziile poetului
(fragment)



Nascut aici, in tara cu mituri titanide,
Stramos al meu,
Dimitric
Philippide,
Calugarit de tanar, tu monahalul strai
II imbracasesi ca sa poti mai bine
Strabate prin atatea tari straine
Pe care-n gand le si cutreierai.
Religios n-as crede ca erai.
Avid de adevar si-nvatatura,
Tu ai pornit in vremuri de-avant si aventura,
Pribeag prin
Europa si te-ai dus
Spre vechi asezaminte din apus,
La
Padova-n
Italia, si-apoi

In vechea capitala a timpurilor noi,
Parisul prins pe-atuncea in valtoare
De
Revolutia triumfatoare.
Ai petrecut acolo ani luminosi si grei,
Chiar si cumplitul nouazeci si trei,
Si-n mijlocul acelei mari manii



Legand solide, lungi prietenii.

Intors acasa, ai mai stat vreun an
Si iarasi ai plecat, cu-n baietan,
Nepotul tau de frate si strabunicul meu,
Sa te-nsoteasca-n drumul pe care-l stiai greu,
Fugind cu el de groaznica prigoana
Iscata de-o putere barbara si dusmana,
Urgie peste
Grecia sarmana.
De data asta ai facut popas
Mai sus de
Dunare si ai ramas
Pe pasnicele plaiuri moldovenesti, atras
De oameni si de locuri care aveau sa-ti fie
A doua patrie pe vesnicie.

Cum bine-a spus un stranepot ce-a fost
Tot invatat ca tine, de-o mare potrivire
Cu tine la minte si la fire,
Te-ai alipit de tara ce-ti dete adapost
Si-n scris intaia oara zicandu-i
Romania
Si dandu-i clar, tu cel dintai in lume,
Firescul si cuprinzatoru-i nume,
l-ai rasplatit din plin marinimia.
Ai aratat temeinic ca tara asta toata
E-ntrcaga
Dacica de altadata,
Din codrii
Bucovinei pan'la mare
Si dintre cele doua mari ape curgatoare ,
De la apus si de la rasarit.
Pamant de multa vreme sorocit
Romanilor din zare pana-n zare,
Din largul ses panonic pan' la taramul scit.
Tu grecul ai rostit atunci aceste
Hotare romanesti, asa cum peste
Mai mult de-o jumatate de veac, in urma ta,
Adanc poetul
Doinei in vers le va-ncrusta.

Cand ai pornit spre casa, ai vrut sa te opresti
Din nou pe locurile romanesti
De care tainic viata te legase.
Nepotu-n vremea asta se-nsurase
Cu-o fata de razesi din
Nicoresti.
Aceasta strabunica, de vita taraneasca,
Si-a invatat copiii sa vorbeasca
Cea mai curata limba romaneasca,
Pe care-apoi toti cei din neamul meu
S-au intrecut cu ravna s-o cinsteasca:
Traditie-n familie, mereu
Tu ai legat, obscura strabunica,
O punte stralucita si voinica
Intre
Siret si raul tesalian
Peneu,
Din getica
Moldova in
Grecia antica.
De tine nu se stie nimic.
Si numai eu
Multumitor te port in gandul meu.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Omagiu unei umbre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani