A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci ochii tai albastri ca zarile albastre,
Ca visul, ca safirul,
Albastri ca si marea,
Ai mei au fost!
Intr-insii mi-am ingropat Iubirea,
Mi-am ingropat chiar Arta;
In apele lor limpezi m-am ingropat,
Dar apele lor limpezi de-atunci s-au tulburat!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci gura ta curata ca un pahar de nunta,
Ca lacrima de roua,
Curata ca o nalba,
A mea a fost!
Aroma o simt si-acum pe buze
Iar purpurei regale - ce o tivea pe margini
Ca un chenar de sange -
Betia voluptatii i-a vestejit culoarea!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci parul tau de aur, subtire si fluidic
Ca o matasa fina.
Ca un suras de toamna.
Ca razele de luna,
Ne-a-nvaluit adesea intr-o manta de gaze,
intr-o cascada vie de aur in topire!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci sanii tai de piatra, rotunzi ca si o cupa,
Vioi ca dimineata,
Roz albi ca aurora,
Eu i-am facut, intaiul, sa bata furtunatic
Asemeni unor aripi de pasare ranita,
Si-apoi tot eu, deodata,
Le-am inghetat bataia si pentru totdeauna!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci bratele-ti - minune de tinerete vie -
Sculptate ca de dalta,
Nervoase ca si valul.
Mai albe decat albul zapezilor eterne,
A mele-au fost!
Si astazi le simt cum ma-nfasoara
Ca un suvoi de apa.
Ca un colan de gheata,
Ca o ghirlanda alba de trandafiri in floare!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
Caci pulpele-ti superbe, Puternice ca viata in plina primavara, Si dulci aromitoare ca persicile coapte, A mele-au fost!
Iar buzele-mi adesea au risipit
Pe ele,
Potop de micsunele,
Iar alte ori gramada de roze sangerate!
A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet!
|