| A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet: Caci ochii tai albastri ca zarile albastre,
 Ca visul, ca safirul,
 Albastri ca si marea,
 Ai mei au fost!
 Intr-insii mi-am ingropat
 Iubirea,
 Mi-am ingropat chiar
 Arta;
 In apele lor limpezi m-am ingropat,
 Dar apele lor limpezi de-atunci s-au tulburat!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
 Caci gura ta curata ca un pahar de nunta,
 Ca lacrima de roua,
 Curata ca o nalba,
 A mea a fost!
 Aroma o simt si-acum pe buze
 Iar purpurei regale - ce o tivea pe margini
 Ca un chenar de sange -
 Betia voluptatii i-a vestejit culoarea!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
 
 
 Caci parul tau de aur, subtire si fluidic
 Ca o matasa fina.
 Ca un suras de toamna.
 Ca razele de luna,
 Ne-a-nvaluit adesea intr-o manta de gaze,
 intr-o cascada vie de aur in topire!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
 Caci sanii tai de piatra, rotunzi ca si o cupa,
 Vioi ca dimineata,
 Roz albi ca aurora,
 Eu i-am facut, intaiul, sa bata furtunatic
 Asemeni unor aripi de pasare ranita,
 Si-apoi tot eu, deodata,
 Le-am inghetat bataia si pentru totdeauna!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
 Caci bratele-ti - minune de tinerete vie -
 Sculptate ca de dalta,
 Nervoase ca si valul.
 Mai albe decat albul zapezilor eterne,
 A mele-au fost!
 Si astazi le simt cum ma-nfasoara
 Ca un suvoi de apa.
 Ca un colan de gheata,
 Ca o ghirlanda alba de trandafiri in floare!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet:
 Caci pulpele-ti superbe,
 Puternice ca viata in plina primavara,
 Si dulci aromitoare ca persicile coapte,
 A mele-au fost!
 
 Iar buzele-mi adesea au risipit
 Pe ele,
 Potop de micsunele,
 Iar alte ori gramada de roze sangerate!
 A mea ai fost, intreaga, din talpi si pana-n crestet!
 
 |