Afara ploua, ploua.
in trista mea odaie,
Pe etajera roza,
Azi am gasit, iubito,
O alba tuberoza,
Pe etajera neagra,
Un trandafir mai galben ca parul tau de aur!
Sarmane flori iubite!
Ce maini de castelana,
Ce maini necunoscute, tremuratoare, fine
V-au rupt fara de mila!
Sau poate vijelia v-a secerat, nebuna?
in trista mea odaie cum ati patruns? Raspundeti!
in trista mea odaie doar razele de luna patrund necercetate!
Ce bucurii secrete, ce vesti neasteptate
Se-ascund banuitoare
in tristele petale suave, parfumate?
*
Tacerea ma-mpresoara,
Afara nu mai ploua,
Doar gandul imi raspunde
Si deapana povestea traita-n alte vremuri atat de departate.
E-o noapte violeta,
Gradina e un farmec de cantec, de murmururi,
De forme si culoare,
De zambete ciudate,
De nentelese gratii.
in arborii albastri,
Cu frunze de matase,
Cu ramuri delicate ca niste arabescuri,
incep sa licareasca in candeli violete
Lumini aproape sterse.
Acuma se agita,
incep sa straluceasca.
Si bancile de fildes, de umbra tainuite, viseaza solitare.
Nisipul pe alee atat este de rosu, ca pare rau de sange.
O feerie calda de vis si de culoare
Apare-a cum gradina,
Dar iata-n fund castelul
Cu poarta-i de arama,
La dreapta si la stanga sta cate-un sfinx de paza.
Si-n turnuri crenelate, cand sufla vantul,
Suna prelunga armonie de clopote de aur.
Ferestre ogivale cu geamuri colorate in roz, albastru, verde,
in cele patru colturi cate-un balcon de piatra.
Dar iata si bazinul - oglinda fermecata -
Cand razele de soare
Patrund triumfatoare,
Se schimba-n curcubee nemaivazute inca.
»
Tacerea stapaneste gradina si castelul.
Si luna se ascunde,
In candeli violete lumina palpaieste,
Se stinge, e-ntuneric
Afara iarasi ploua,
Pe etajera roza, pe etajera neagra, petale vestejite.
Afara ploua, ploua
E obosit chiar gandul si-acum ar vrea sa doarma.
|