Psalm

Vezi toate poeziile poetului
(Pe drumul Damascului)



Fii laudat,
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin.

Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise
Pe-o mare fara tarmuri,
intr-un pustiu de gheata,
in funduri de abise;
Nemaicrezand in arta,
In munca creatoare,
Nemaicrezand in viata
Si-n bratul
Tau divin!
Fii laudat,
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin!
Fii laudat de-a pururi!
Superba
Poezie, din propria cenuse,
A inviat!
Ca-n vremuri,
Mi-e sufletul un cantec,
Un zbor de aripi albe,
Un rasarit de soare,
O rara sarbatoare!
intreaga mea fiinta - ca si odinioara -
Se-nalta catre ceruri,
Pluteste preschimbata in pura armonie!



Fii laudat
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise,
Nemaicrezand in viata si-n bratul
Tau divin!
Fii laudat de-a pururi!
Cons'olatoarea munca din nou ma-mbratiseaza,
Transforma ziua-n miere, in cantec si in aur,
Iar trupul - slab si palid -
In forta creatoare, in nesfarsit tezaur!
Ea-i singura mea lege!
Al meu e-ntreg pamantul!
Ca-n anii tineretii,

Ma simt frumos, puternic si darnic ca un rege!
Fii laudat,
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise -
Nemaicrezand in viata si-n bratul
Tau divin!
Fii laudat de-a pururi!
Ce plina de-ntelesuri mi-apare aceasta viata,
Si ce maret spectacol e-n orisice fiinta!
Aceleasi peisagii - banale, efemere -
Privirea mea le soarbe c-o sfanta bucurie!
Un cantec de izvoare,
Un freamat de padure,
O raza de la soare,
In suflet se revarsa,
Ca o mireasma fina, suava-adormitoare!
intr-adevar
Natura e-o grava simfonie,
Ce murmura intruna, acelui ce-o asculta:
«In orice om e-un frate, in orice spin e-o floare!»
Fii laudat,
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin,
Caci rataceam de-o vreme - stingher si fara vise -
Nemaicrezand in viata si-n bratul
Tau divin!
Fii laudat de-a pururi
C-asupra mea - umilul -
Ti-ai pogorat privirea:
Un dar sortit acelor „putini alesi" de
Tine!
Atata fericire n-o meritam!
Spre ceruri
De cate-ori
Cuvantul voieste sa-si ia zborul,
Pe buze, se topeste!
Doar singura simtirea mi-e vie si se-nalta —
In fiecare clipa spre tronul
Tau puternic.
In panze de tamaie, de flacari si de smirna!
Sunt iar al
Tau de-acuma si dincolo de moarte!

Fii laudat,
O,
Doamne,
Ca mi-ai intins si mie paharul cu venin.
Caci rataceam de-o vreme — stingher si fara vise —
Nemaicrezand in viata si-n bratul
Tau divin!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Psalm pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani