| Ce freamat jalnic se ridica Din sir de salcii plingatoare,
 Si ce adormitor pluteste
 Mireasma teilor in floare !
 
 Pe-ntinsul vailor, amurgul
 Isi lasa umbra lui molatic,
 Un plop inalt, in departare,
 Suspina trist si singuratic.
 
 Cu murmur de izvor, din vale,
 Se-nalta-o doina fermecata,
 Si luna plina, s-o asculte,
 De dupa dealuri se arata.
 
 Frunzisul adormit ingina
 Ca-n vis povestea lui de soapte,
 Si singur buciumul mai suna in trista liniste de noapte.
 
 
 |