Visuri bolnave

Vezi toate poeziile poetului
(Din trambite de aur)



Coboara salbatica noaptea intruna mai neagra, mai trista,
Pe turnuri de-nalte castele, pe temple, pe arbori, pe case,
Pe strade, pe poduri si ape, cuprinde intreaga cetate.
Nu-i nimeni: nici soapte, nici umbre, e totu-mpietrit ca de veacuri,
Sinistra, profunda tacerea troneaza ca-n noaptea eterna
Ca-n noaptea din urma a lumii.

Gonit de puteri nevazute,
Trec strade si ape si poduri si fuga rasuna-n ecouri
Stridente, prelungi, de arama - si goana se face mai mare,
Si goana se face nebuna, si-n urma alearga fantastic
Castele si temple si arbori, alearga intreaga cetate.
Purtat sunt acuma prin ganguri pierdute, uitate de moarte.
Crapati sunt peretii si umezi caci apa tot picura-n boabe,



Ca gheata de reci si de grele.
M-ating lilieci cu aripa, imi clantane dintii in gura.

Dar iata ajuns-am la scara,
Urc trepte de marmura grabnic, imi flutura pletele-n aer;
Mai sus, tot mai sus ma alunga puteri nevazute din urma; incepe sa pluteasca-mprejuru-mi vibrari de lumini colorate.
Dar mana atins-a o clanta si usa se da intr-o parte
Se misca, se leagana scara, trosneste si-n urma se frange -Si-n zgomot navalnic se surpa cu urlet ca-n fund de prapastii;
Se zguduie-ntreaga cladire si maini sangerate m-apuca, imi rup o fasie din manta, dar pus-am puternic piciorul
Si-acum sunt in alba odaie:

Imense oglinzi aurite,
Suave-adieri de miresme, lumini orbitoare-n nuante
Si crini, numai crini pretutindeni. in fund e
Domnita din vise
Si canta din harpa de fildes.
M-apropii de alba minune,
Cascade de note sonore se urca, coboara, se-nalta:
E-un cant nesfarsit de iubire, senin ca un picur de roua.
M-apropii, m-apropii, dar cantul se schimba cu-ncetu-n suspine,
In plangeri grozave, in ura, - un tipat prelung se aude,
Se sfarama harpa de jale, dispare minunea din vise

Tresar deodata de spaima, ce somn de tortura grozava!
Sunt singur in trista odaie, afara e noapte adanca,
O noapte cand crima surade, pandind la raspantii de drumuri

Si vantul cu furie-alearga, o clipa e iarasi tacere.
Un caine s-aude cum urla, imi tremura buzele-n friguri,
Departe pe ceruri se-nalta - ca niste drapele de aur -Imense, salbatice flacari
O, cum as voi si acestea
Tot
Visuri bolnave sa fie!
Dar doru-mi ramane zadarnic:
Cetatea-i cuprinsa de flacari.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Visuri bolnave pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani