| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
TRISTA-I lumea de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Visuri bolnave
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Alexandru T. Stamatiad
|
|||
| (Din trambite de aur) | |||
|
|
|||
| Coboara salbatica noaptea intruna mai neagra, mai trista, Pe turnuri de-nalte castele, pe temple, pe arbori, pe case, Pe strade, pe poduri si ape, cuprinde intreaga cetate. Nu-i nimeni: nici soapte, nici umbre, e totu-mpietrit ca de veacuri, Sinistra, profunda tacerea troneaza ca-n noaptea eterna Ca-n noaptea din urma a lumii. Gonit de puteri nevazute, Trec strade si ape si poduri si fuga rasuna-n ecouri Stridente, prelungi, de arama - si goana se face mai mare, Si goana se face nebuna, si-n urma alearga fantastic Castele si temple si arbori, alearga intreaga cetate. Purtat sunt acuma prin ganguri pierdute, uitate de moarte. Crapati sunt peretii si umezi caci apa tot picura-n boabe, Ca gheata de reci si de grele. M-ating lilieci cu aripa, imi clantane dintii in gura. Dar iata ajuns-am la scara, Urc trepte de marmura grabnic, imi flutura pletele-n aer; Mai sus, tot mai sus ma alunga puteri nevazute din urma; incepe sa pluteasca-mprejuru-mi vibrari de lumini colorate. Dar mana atins-a o clanta si usa se da intr-o parte - Se misca, se leagana scara, trosneste si-n urma se frange -Si-n zgomot navalnic se surpa cu urlet ca-n fund de prapastii; Se zguduie-ntreaga cladire si maini sangerate m-apuca, imi rup o fasie din manta, dar pus-am puternic piciorul Si-acum sunt in alba odaie: Imense oglinzi aurite, Suave-adieri de miresme, lumini orbitoare-n nuante Si crini, numai crini pretutindeni. in fund e Domnita din vise Si canta din harpa de fildes. M-apropii de alba minune, Cascade de note sonore se urca, coboara, se-nalta: E-un cant nesfarsit de iubire, senin ca un picur de roua. M-apropii, m-apropii, dar cantul se schimba cu-ncetu-n suspine, In plangeri grozave, in ura, - un tipat prelung se aude, Se sfarama harpa de jale, dispare minunea din vise Tresar deodata de spaima, ce somn de tortura grozava! Sunt singur in trista odaie, afara e noapte adanca, O noapte cand crima surade, pandind la raspantii de drumuri Si vantul cu furie-alearga, o clipa e iarasi tacere. Un caine s-aude cum urla, imi tremura buzele-n friguri, Departe pe ceruri se-nalta - ca niste drapele de aur -Imense, salbatice flacari O, cum as voi si acestea Tot Visuri bolnave sa fie! Dar doru-mi ramane zadarnic: Cetatea-i cuprinsa de flacari. |
|||
Pune poezia Visuri bolnave pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |